Sfantul Ulrich este unul dintre sfintii Bisericii Ortodoxe care au trait in Apus, mai inainte de anul 1054, cand a avut loc Marea Schizma. Ajungand episcop de Augsburg, Sfantul Ulrich a ramas in constiinta Bisericii drept unul dintre cei mai de seama episcopi ai vremii sale, iubitor de pace si plin de grija fata de starea duhovniceasca a clerului. Sfantul Ulrich a trecut la cele vesnice in ziua de 4 iulie 973.
Sfantul Ulrich, ocrotitorul pescarilor si al apelor
Sfantul Ulrich s-a nascut in jurul anului 890, in localitatea Kyburg, aflata langa Zurich, in Elvetia, sau in localitatea Wittislingen, aflata langa Augsburg, in Germania. Desi familia sa era una deosebit de instarita, facand parte din nobilimea vremii, Sfantul Ulrich a imbratisat inca de mic viata simpla si saracacioasa.
Tatal sau, Hupald, era conte de Dillingen si demnitar de Swabia. Fratele sau, Theodbald, ajuns conte de Dillingen, a murit in data de 10 august 955, in cadrul luptei din Lechfeld. Celalalt frate al sau, Manegold, a ajuns si el conte de Dillingen. O sora de-a sa, necunoscuta cu numele, a trait ca maica, intr-o manastire din Buchau. Cealalta sora a sa, numita Liutgard, a fost mama lui Adelbero, candidat la slujirea de episcop de Augsburg.
Inca de mic, Ulrich a fost o fire slaba, el imbolnavindu-se des. La varsta potrivita, cand a implinit zece ani, sfantul a fost trimis la scoala monahala de la Manastirea Sfantul Gall, spre a se deprinde cu invatatura, intre anii 900-908. In acest timp, sfantul o va cunoaste pe Sfanta Wiborada, care ii va profeti ca va ajunge episcop, nu departe de localitatea St. Gallen.
In primavara anului 910, sfantul se afla langa Adalbero, episcopul din Augsburg, pentru a-si desavarsi invatatura. Cu aceasta ocazie, el este numit trezorier al episcopului de Augsburg, care ii era unchi. Odata cu moartea lui Adelbaro, petrecuta in ziua de 28 aprilie 910, sfantul s-a intors acasa, unde a ramas pana in ziua de 28 noiembrie 923, cand a murit episcopul Hiltine. Ajutat de unchiul sau, Burchard, duce de Swabia, sfantul a fost ales episcop de Augsburg, cu acordul lui Henry I al Germaniei, in ziua de 28 decembrie 923.
Vreme de cincizeci de ani, Sfantul Ulrich va sluji Biserica lui Hristos cu toata puterea, cautand sa pastreze pacea si curatenia in toate locurile. Ca si episcop, sfantul a fost foarte apropiat de regii Henry I al Germaniei (919-936) si de Otto I (936-973). In anul 954, regele Otto era nevoit sa solutioneze armat o disputa in care se afla fiul sau. Cu ajutorul Sfantului Ulrich si al episcopului Hartbert de Chur, regele a incheiat pasnic disputa, chiar in ziua de 25 decembrie, cand se praznuia Nasterea Domnului.
Sfantul Ulrich i-a imbarbatat si pe locuitorii din Augsburg, in momentul in care ungurii au atacat Bavaria si regiunile din apropiere. In zilele de 8-9 august 954, locuitorii orasului au reusit sa tina piept atacatorilor, pana la venirea armatelor regale. Dupa aceasta, in ziua cand crestinii il praznuiau pe Sfantul Laurentiu, ungurii au fost infranti definitiv, in batalia de la Lechfeld.
Odata cu infrangerea ungurilor, Sfantul Ulrich a inceput sa refaca bisericile si manastirile pangarite de acestia. O vreme, el a fost numit staret al manastirilor regale din Kempten si Ottobeuren. Mai apoi, el le-a dat acestora dreptul de a-si alege singure staretul. In anul 968, sfantul a infiintat in Augsburg o manastire inchinata Sfantului Stefan si un spital.
La fiecare patru ani, Sfantul Ulrich intrunea un consistoriu bisericesc special, pentru a analiza starea duhovniceasca a clerului. Pe langa acesta, de doua ori pe an, sfantul ii chema la sine pe preotii din regiunea Augsburs, pentru verificare si intarire duhovniceasca.
Sfantul Ulrich a trecut la cele vesnice in ziua de 4 iulie 973, fiind inmormantat in Biserica Sfanta Alfa, de catre episcopul Wolfgang de Regensburg. Minunile savarsite la mormantul sau vor da nastere imediat unui pelerinaj insemnat. Nu dupa multa vreme, Sfantul Ulrich a fost ales ocrotitor al orasului Augsburg si pazitor al pescarilor, al izvoarelor si al apelor.
In anul 992, la sfintirea catedralei din Halberstadt, sfantului ii era inchinat un mic paraclis. Sfantul a fost canonizat in ziua de 31 ianuarie 993, la cererea episcopului Liutolds de Augsburg, in cadrul unui sinod tinut in palatul Lateran. Aceasta este prima canonizare oficiala facuta de Biserica din Apus, actul pastrandu-se pana astazi.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sfintii Apusului
Publicat in : Religie -
Sfanta Wiborada
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Grigorie cel Mare - Dialogul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfanta Cuvioasa Verena
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.