Sfintenia Mucenitei Iuliana

Sfintenia Mucenitei Iuliana Mareste imaginea.

„La ce ne-ar folosi nouă să fim uniţi doar cu trupul, iar cu inimile să fim departe unul de celălalt? În jertfă primește-mă, Doamne, că fără prihană cu dragoste mă jertfesc Ție! (Sfânta Muceniță Iuliana)

Sfânta Muceniță Iuliana este prăznuită de Biserica Ortodoxă în ziua de 21 decembrie. Originară din Nicomidia - Iuliana, fiica lui African (un om bogat și păgân) - a trăit pe vremea când domneau împărații Dioclețian și Maximian, care se închinau idoli. Fiind frumoasă și înțeleaptă, Iuliana a fost logodită cu un bărbat din suita împărătească, pe nume Elevsie.Tânăra a amânat nunta, motivând că trebuie să vină vremea potrivită, dar în taină credea în Hristos și se gândea cum ar putea să scape de logodnicul ei, pentru credința în Dumnezeu. I-a cerut lui Elevsie (logodnicul ales de tatăl ei), să se facă mai întâi eparh. Venind vremea nunții, Iuliana a trimis veste la Elevsie: „Nu te pregăti in zadar de nuntă, că nu voi merge dupa tine, de nu te vei face mai întâi eparh.”

Fiind un om corupt, a reușit acesta cerința și i-a trimis veste Iulianei.

„Bucură-te, Iuliano, că mă ai pe mine mirele tău, luminat cu slava, căci, iată, sînt eparh; deci, fii gata de nuntă".

Iuliana, văzînd că n-a reușit să scape din cursa lui, a descoperit ceea ce de mult tăinua în inima sa și i-a răspuns.

„Bine este a te învrednici de a fi eparh, dar de nu te vei închina Dumnezeului meu şi de nu vei sluji Domnului Iisus Hristos, Căruia şi eu Îi slujesc, apoi caută-ţi altă soţie, pentru că eu nu voiesc să am bărbat necredincios.”

Elevsie s-a mâniat și i-a cerut socoteală lui African, tatăl tinerei logodnice. Auzind reproșurile, tatăl Iulianei a încercat să o ademenească și să o amenințe, măcar de-ar accepta nunta, dar Iuliana s-a împotrivit acestei hotărâri. Atunci, tatăl său a bătut-o fără milă, călcând-o în picioare, încât abia a mai rămas vie. Apoi a dat-o pe mâna logodnicului ei, care a gândit să o judece pentru că nu slujește zeilor. Văzându-i chipul strălucitor, s-a îmblânzit Elevsie, încercând să o convingă să-i fie soție. Dar Iuliana stăruia în dorința ei, ca Elevsie să creadă în Dumnezeu.

Nici moartea nu mă va îndupleca să mă însoţesc cu tine, pînă nu te vei face creştin şi nu vei primi Sfîntul Botez".

Apoi a zis Elevsie: "Şi aceasta aş fi făcut-o, o, preaiubito, de nu m-aş fi temut de mînia cea împărătească; căci de va afla împăratul, nu numai această dregătorie mare, ci împreună cu dregătoria îmi va lua şi viaţa".

Răspunsul Iulianei a fost: „Dacă tu astfel te temi de împăratul cel muritor şi vremelnic, care numai peste trup are stăpînire, iar nu şi peste suflet, apoi eu, avînd Împărat fără de moarte, Care stăpîneşte peste toţi împăraţii şi peste toată suflarea şi sufletul omenesc, nu mă voi teme? Şi cum mă voi uni cu vrăjmaşul Lui, prin legătura însoţirii?

Dacă cineva din robii tăi s-ar fi însoţit cu vrăjmaşul tău, oare ai fi binevoit la aceasta? Oare nu te-ai fi mîniat asupra robului tău? Deci nu te înşela, nici nădăjdui, că mă vei îndupleca cu cuvinte dulci. Apoi, de voieşti, apropie-te şi tu de Dumnezeul meu, iar de nu, omoară-mă, în foc aruncă-mă, cu bătăi mă răneşte, fiarelor mă dă şi oricare munci voieşti, pune-le asupra mea, dar eu ţie nu mă voi supune. Căci tu îmi eşti urît şi însoţirea ta îmi este ca o împrietenire cu dracii, iar nunta ta ca o groapă întunecoasă, pusă înaintea ochilor mei!”

Atunci, plin de furie, logodnicul ei a poruncit să fie dezbrăcată și legată cu frânghii, după care a fost bătută până când ostașii au rămas fără putere. Văzând că ea răbda chinurile, a poruncit să fie spânzurată de părul capului și desfigurată. I-au ars coastele și trupul firav cu țepușe de fier înroșite, i-au pironit mâinile cu un fier ce le străpungea, apoi a fost aruncată în temniță. Cu glasul stins, Iuliana se ruga la Dumnezeu”

„Doamne, Dumnezeul meu, Atotputernice, Cel ce eşti nebiruit în putere şi tare întru lucruri, ia de la mine necazurile acestea şi mă izbăveşte de durerile care m-au cuprins, precum pe Daniil de la lei, pe Tecla din foc şi de la fiare. Tatăl meu şi maica mea m-au lăsat, iar Tu, Doamne, nu Te depărta de la mine, ci precum ai păzit odată pe Israel, care fugea prin mare, iar pe vrăjmaşii lui i-ai înecat, astfel şi pe mine acum mă păzeşte. Iar pe Elevsie, care a ridicat război asupra mea şi împreună cu el şi pe satana, care se sîrguieşte să-mi facă împiedicare, sfărîmă-i, Împărate nebiruit".

Iuliana a cerut Domnului lămurire și s-a auzit glas de sus, întărind-o în nevoințele ei și dând de vileag pe vrăjmașul necurat. Apoi, prin minune s-au dezlegat legăturile de la mâini și picioare, apoi s-a ridicat sănătoasă și fără urmele de schingiuire s-a dus la Elevsie, pentru a vedea și el, minunile credinței în Dumnezeu.

„Doamne, Dumnezeul meu, ziditorule al tuturor, pe Care Te laudă puterile cereşti, nu mă trece cu vederea când pătimesc pentru Tine, ca nu cumva în loc de dulceaţă, să-mi dea mie amărăciune vrăjmaşul meu, ci arată-mi cine este acesta care grăieşte acum? Cine este cel ce zice că este robul Tău?"

Aşa a strigat sfînta şi îndată a fost auzită. Căci a venit din cer glas, zicînd:

„Îndrăznește Iuliano! Eu sunt cu tine! “

Contrar așteptărilor, logodnicul ei a pregătit un cuptor cu foc și a aruncat-o pe Iuliana acolo, dar lacrimile ei s-au făcut ca două râuri, care au stins văpaia, fără ca ea să fie vătămată.

Poporul Nicomidiei, cu peste 600 de oameni, a crezut de atunci în Dumnezeu, iar eparhul a început prigoana lor, fiind sortiți jertfirii. Pe Iuliana a aruncat-o apoi, fără veșminte, într-un butoi cu plumb topit, dar pentru ea era ca o baie minunată, focul arzându-i pe cei din jurul ei. Din porunca eparhului a fost luată de ostași și dusă la locul de ucidere, iar Sfânta și-a plecat capul sub sabie și a fost tăiată.

Ultimele cuvinte ale Iulianei au fost:

„În jertfă primește-mă, Doamne, că fără prihană cu dragoste mă jertfesc Ție!

O femeie, cu numele Sofia, a dus trupul ei la Roma și după o vreme i-a zidit biserică frumoasă, punând sfintele moaște în ea, spre închinare. Pe Elevsie l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, căci în timpul unei furtuni pe mare a fost aruncat într-un ostrov, și a sfârșit mâncat de fiare.

Sfânta Muceniță Iuliana a luat mucenicia in anul 304 și s-a strămutat în împărăția lui Dumnezeu.

Rugăciune către Sfânta Muceniță Iuliana

Pentru jertfa Muceniței Iuliana și pentru rugăciunile ei, mântuiește Doamne, sufletele noastre!

Încununată de frumusețea fecioriei, Sfântă Muceniță Iuliana, dăruiește tămăduiri celor ce sunt în suferință de boală și nevoi!

Izbăvește-i pe cei ce se roagă ție și fii mijlocitoare către Dumnezeu pentru ajutorul lor, că a Sa este mărirea și slava, acum și pururea, în vecii vecilor!

Pentru rugăciunile Sfintei Mucenițe Iuliana, miluiește-ne Doamne pe toți cei care te slăvesc, binecuvântează România și poporul român!

Amin!

În această zi își serbează ziua onomastică, toți creștinii cu numele Iulia, Iuliana, Iulian și derivate din acestea.

La mulți ani, cinstește sfântul numelui, creștine!

*Maria Filipoiu


 

Despre autor

Maria Filipoiu Poet Maria Filipoiu

Colaborator
151 articole postate
Publica din 13 Octombrie 2014

Pe aceeaşi temă

11 Ianuarie 2024

Vizualizari: 432

Voteaza:

Sfintenia Mucenitei Iuliana 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE