1. Viata Sfintilor Constantin - Chiril si Metodiu

1. 1. Originea lor

Sfintii Constantin - Chiril si Metodiu s-au nascut in Tesalonic, al doilea mare oras dupa capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, din parinti ortodocsi si de neam bun, Leon si Maria. Ei au avut 7 copii, Metodiu s-a nascut in 811 si al saptelea fu Constantin, care s-a nascut in 827 .

 

In orasul Tesalonic, asa cum spune si istoricul Fr. Dvornik, "locuia un om nobil si bogat care se numea Leon” . El avea functia de drongar, sub comanda strategului. Asa cum explica Parintele Profesor Ioan Ramureanu, "drongarul era in imperiul bizantin un comandant militar peste mai mult de o mie de soldati, in marina imperiala, demnitate care-i acorda dreptul de a fi incadrat in rangul al IV-lea al nobilimii bizantine, iar strategul era conducatorul unei regiuni administrative intinse, numita atunci de bizantini tema. Strategul sau conducatorul temei reunea in mainile sale puterea militara si civila si depindea direct de imparatul Bzantului” . Leon a ocupat aceasta functie, de drongar, mai bine de 20 de ani sub comanda strategului de Tesalonic, al carui nume nu este cunoscut .

Cu privire la originea lor s-au emis mai multe teorii.

Istoricii slavi considera ca ei ar fi de origine slava, argumentand prin faptul ca existau in jurul Tesalonicului acele asa-zise slavonii sau sclavinii, regiuni locuite de populatii slave, vasale imperiului bizantin .  Istoricii greci ii revendica spunand ca sunt de origine elena . 

O teorie mai noua a aparut in secolul al XIX-lea, prin care Gheorghe Sincai, in Cronica Romanilor si a mai multor neamuri, aparuta la Bucuresti in anul 1866, afirma, fara insa a indica vreun izvor folosit, ca Sfintii Chiril si Metodiu "erau diaos (neaos) romani din coloniile lui Traian” , iar in alta parte spune despre Sfantul Metodiu ca era "prasit din Roma, caci era deos (neaos) roman din colonii lui Traian” .

Parintele profesor Ioan Ramureanu crede, cu privire la originea lor, ca ei "puteau fi probabil vlahi sa valahi de origine, intrucat in secolul al IX-lea, Tesalonicul era un centru renumit, cu o populatie numeroasa, formata din greci, slavi si vlahi, sau romani macedoneni si megleniti, descendenti ai vechii populatii romanice” . In continuarea argumentarii sale, el continua zicand ca "in timpul lor, nu se punea atat de mult accentul pe originea etnica, ci pe credinta ortodoxa, iar prestigiul culturii grecesti in care Sfintii Constantin - Chiril si Metodiu au fost educati si instruiti, a putut acoperi originea lor vlaha sau romana, in cazul in care aceasta era reala” .

In cazul acestor ipoteze, mai a celei din urma, prin care se crede ca originea lor ar fi romana sau vlaha, nu s-a pronuntat nimeni cu exactitate, problema etnicitatii lor ramanand nerezolvata pana azi, probabil, pana la descoperirea unor noi documente cu privire la acest lucru care sa aduca lumina in acest caz.

1. 2. Copilaria si tineretea lor

Amandoi fratii, facand parte dintr-o familie nobila, au primit o educatie aleasa in limba greaca, mai intai la Tesalonic, apoi la Constantinopol. Tesalonicul fiind un oras unde predominau populatiile slave, le-a oferit sansa celor 2 frati sa invete atat limba slava, "dialectul slav vorbit in jurul Tesalonicului si in Macedonia” , precum si obiceiurile si viata acestora .

Un motiv pentru care invatarea limbii slave era unul avantajos, era acela ca functionarii greci care cunosteau limba slava erau promovati foarte repede in administratia arhontiilor. Printre aceste arhontii, sau principate slave, se numara Tesalonicul, Macedonia, Strimonul si altele .

In anul 840-841, Leon, tatal fratilor Constantin si Metodiu, a murit. Pe atunci Metodiu avea 29-30 de ani, iar Constantin avea 13-14 ani.

1. 3. Educatia si cariera militara a lui Metodiu

Acesta a invatat in Tesalonic si, dupa terminarea studiilor, s-a dedicat carierei militare, urmand tatalui sau in functia de drongar, iar mai pe urma i s-a incredintat functia de comandant al armatelor slave din arhontia Strimonului, care se afla la granita cu Bulgaria. Dupa 10 ani de activitate in aceasta functie militara administrativa, unde a avut ocazia sa-si desavarseasca cunostintele de limba slava, el s-a retras din viata publica la Manastirea Olimp din Bitinia, in Asia Mica, unde s-a calugarit . Acest lucru s-a petrecut undeva in jurul anului 850-851. 

1. 4. Educatia lui Constantin

In viata sa, prezentata de Fr. Dvornik in studiul sau, se spune ca la varsta de 7 ani el a fost incredintat invatatorilor unde "excela prin memoria sa rapida, care minuna pe toti” . Dedicandu-se studiului el a invatat pe dinafara operele Sfantului Grigorie Teologul . 

Ramanand orfan de tata la varsta de 13-14 ani, Constantin a fost luat sub tutela logotetului Dronului, Teoctist, demnitar important la curtea imperiala bizantina, in timpul imparatilor Teofil (829-842) si Mihail III (842-867) . Acesta l-a luat cu sine la Constantinopol pentru a fi educat impreuna cu imparatul . Ajuns aici, a invatat in 3 luni gramatica apoi s-a dedicat si altor stiinte . A studiat pe Homer si geometria, si de la Leon si Fotie dialectica precum si celelalte discipline filosofice . Viteza se ajuta cu asiduitatea, cele doua luandu-se la intrecere. Astfel si-a perfectionat artele si stiinta. "Avea o fata blanda, nevorbind cu aceia de la care putea avea un profit si evitand pe toti cei care il indreptau spre rau” . Logotetul Teoctist, vazand modul sau de-a fi, i-a acordat acces liber in casa lui si in palatul imperial . Ba mai mult, vazand castitatea sa, Teoctist, fiind eunuc si neavand copii , i-a propus sa il casatoreasca cu o fiica spirituala, pe care tocmai o botezase, pregatindu-i o cariera stralucita, insa Constantin l-a refuzat, motivand faptul ca el vrea sa se dedice studiului. Astfel ca, Teoctist a mers la imparateasa Teodora pentru a-i propune sa-l hirotoneasca si pentru a ocupa postul de bibliotecar (chartophylax) la patriarhie, cu sediul la Sfanta Sofia. 

Constantin a facut studiile primare, la fel ca si fratele sau Metodiu, in Tesalonic. Dupa ce a venit in Constantinopol, a studiat in cadrul Universitatii din Constantinopol. Programa de studiu ar fi fost cea traditionala, bazata pe 2 cicluri de invatamant: trivium si quadrivium. Astfel, el a studiat pe langa gramatica, geometrie, dialectica si celelalte discipline filosofice, retorica, aritmetica, astronomia si muzica. Dupa terminarea studiilor Constantin ar fi devenit profesor la universitatea imperiala prin anul 850, succedandu-l pe Fotie, care a primit functia de protosecretis . 

In lumina noilor cercetari, bizantinologul Paul Lemerle spune despre Constantin ca "n-a putut fi profesor de filozofie in nici o scoala sau universitate, despre care nu se face nicaieri vreo mentiune” deoarece "in vremea imparatilor Theofil I si apoi a sotiei sale Theodora Universitatea imperiala din Constantinopol nu era inca organizata” .

Profesorul Ioan Ramureanu afirma, fara insa a-si argumenta in vreun fel ipoteza, ca "in Constantinopol se crede ca exista o scoala de slavona pentru pregatirea viitorilor misionari la popoarele slave, la care ar fi predat Constantin Filozoful, apoi si fratele sau Metodie, chemat pentru aceasta de la Manastirea Olimpului, din Bitinia” . 

1. 5. Constantin in delegatie la arabi

Dupa anul 850, cand Constantin avea in jur de 23-24 de ani, a fost trimis in delegatie la arabi, organizata de Teoctist, care dorea ameliorarea situatiei crestinilor de sub dominatia araba. Scopul delegatiei, din care faceau parte Gheorghe, ce avea demnitatea de asecretis , si Gheorghe Palata, un inalt demnitar de la curtea imperiala, era aceea de a incheia un tratat de pace cu arabii. Unii istorici cred ca si Fotie a facut parte din aceasta delegatie. 

Vizita delegatiei bizantine conduse de Constantin s-a incheiat cu succes.

Dupa ce s-a intors in Constantinopol, in jurul anului 856 s-au petrecut niste evenimente nefaste care l-au determinat sa paraseasca capitala imperiului. Este vorba despre faptul ca logotetul Teoctist, protectorul lui Constantin, a pierit intr-un complot pus la cale de Bardas, care l-a castigat in acest scop si pe imparatul Mihail III. Vazand aceste lucruri, Constantin s-a retras din viata publica la manastirea Olimp din Bitinia, unde se afla fratele sau Metodiu . 

1. 6. Misiunea lui Constantin la kazari

Pe 18 iunie 860, varegii au atacat, sub conducerea lui Askold si Dir, Constantinopolul cu 12.000 de oameni imbarcati in 200 de corabii . Ceata groasa si furtuna puternica a facut ca atacul sa esueze. 

Pentru intampinarea unui nou atac al varegilor, bizantinii s-au gandit sa intareasca vechea lor alianta, pe care o aveau de 1 secol cu kazarii, popor de origine turca, singurul convertit la iudaism. 

Imparatul Mihail III si Patriarhul Fotie (858-867, 877-886), au hotarat sa trimita o delegatie in acest scop. Astfel Constantin a fost convocat impreuna cu alti specialisti in probleme politico-militare care-l reprezentau pe imparat. Constantin a petrecut iarna anului 860 la Cherson, in Crimeea, iar in primavara anului 861 s-a intalnit cu capetenia kazarilor la capitala lor, Semender, unde au inceput tratativele. 

Constantin a invatat aici ebraica, limba oficiala a curtii kazare, si dialectul samaritean. Tot aici el a descoperit o Psaltire si Evangheliile in litere rusesti, si a descifrat cu ajutorul unui om care vorbea aceasta limba, scrierea zisa "rusa” . 

Scopul delegatiei in care Constantin fusese trimis avea un dublu sens: politic si religios. Scopul religios il deservea pe cel politic, cu alte cuvinte, daca poporul kazar se convertea la crestinism acesta putea deveni vasal din punct de vedere bisericesc prin episcopia sau mitropolia care s-ar fi infiintat acolo, care ar fi fost dependenta de Patriarhia de Constantinopol, lucru care ar fi dus pe plan politic la o vasalitate a kazarilor fata de bizantini.

Misiunea s-a incheiat cu succes, caci Constantin le-a aratat kazarilor superioritatea religie crestine fata de cea iudaica, iar capetenia kazara asigura printr-o scrisoare pe imparatul Mihail III, de sprijinul sau in vederea unui conflict militar si toleranta asupra crestinilor din tinuturile sale . 

1. 7. Misiunea fratilor Constantin - Chiril si Metodiu la moravi si cehi

In anul 862, Rostislav sau Rastislav (846-869), principele Moraviei Mari, impreuna cu nepotul sau Sveatopluk sau Sviatopolk s-a adresat imparatului Mihail III, pentru a le trimite un invatator care sa le predice credinta crestina intrucat tara lor s-a botezat si nu are unul care sa le explice cuvantul Scripturii pe intelesul lor. 

In cronica lui Nestor s-a strecurat o eroare cu privire la acest episod, si anume, cand acesta spune ca "auzind acestea imparatul Mihail, chema pe toti filosofii si le-a povestit ceeace i-au spus principii slavi. Atunci zisera filosofii: «In Thessalonic traieste un om numit Leon, el are doi fii priceputi in limba slava, doi fii intelepti are el, filosofi. Cand a auzit aceasta imparatul, a trimis dupa ei la Thessalonic, la Leon si spuse: «Trimite-ne repede pe cei oi fii ai tai Methodiu si Constantin». Auzind aceasta Leon ii trimise numai decat” . Acest lucru nu este adevarat deoarece tatal lui Constantin si Metodiu a murit undeva in jurul anului 840-841, iar principele slav Rostislav sau Rastislav incepe sa domneasca incepand cu anul 846, adica la 5-6 ani dupa moartea lui Leon. Cronica lui Nestor cuprinde multe inadvertente, ea fiind o scriere destul de tarzie fata de momentul petrecerii acestui episod.

Imparatul Mihail III sfatuindu-se cu patriarhul Fotie, a hotarat sa ii trimit pe cei doi frati Constantin si Metodiu, intrucat acestia cunosteau bine limba slava. Imparatul i-a chemat la sine si le-a zis: "«Voi sunteti tesalonicei si tesalonicenii vorbesc toti bine slavoneste…». «Stiu filosofe, s-a adresat lui Constantin, ca esti slabit la trup, dar nu poti sa pleci la ei; afara de tine, nimeni altul nu poate sa le implineasca rugamintea»” . 

Cei doi frati s-au hotarat sa plece la Velgrad sau Velehrad (Orasul cel Mare), capitala de atunci a Moraviei Mari . 

2. Aparitia alfabetului chirilic

Ajunsi in Moravia, undeva in jurul anului 863, Sfintii Constantin - Chiril si Metodiu s-au apucat sa traduca Sfanta Scriptura si cartile liturgice de cult in limba paleoslava, inteleasa si de moravi. 

In lucrarea Viata lui Constantin, se spune "ca acesta inainte de a pleca la moravi «a alcatuit alfabetul slav - «sloji pismena» - si a inceput traducerea Evangheliei in limba slava»” .

Asa cum spune si Parintele profesor Ioan Ramureanu, "meritul lui Constantin - Chiril consta in adaptarea scrierii cursive bizantine si crearea alfabetului slav numit «glagolitic» - «glagolita», de la cuvantul slav «glagolo» - «el spunea», care revine des in textul paleoslav al Sfintelor Evanghelii. Pentru redarea fonetismelor slave, Sfantul Constantin - Chiril a folosit literele minuscule ale alfabetului grec, la care el a adaugat unele semne din alfabetele orientale, ebraic, samaritean, copt si armean, sau a creat el semne speciale pentru aceste fonetisme. Alfabetul glagolitic a fost creat pentru raspandirea crestinismului in limba slava printre slavii din Marea Moravie” . 
Alfabetul chirilic in schimb, atribuit lui Constantin-Chiril, a fost inventat mai tarziu pe baza alfabetului glagolitic, dupa scrierea majuscula unciala a alfabetului grec. Tot Parintele profesor Ioan Ramureanu zice ca "literele alfabetului glagolitic sunt mai stilizate, in forma de noduri si de aceea se citesc mai greu, pe cand literele alfabetului chirilic se citesc mai usor, fiind mai simple, drepte si spatiate, imitand literele mari ale alfabetului grec” . 

Astfel, prin succesul misiunii lor, care consta in traducerea in limba paeloslava a Evangheliilor si a cartilor liturgice, au starnit invidia episcopilor latino-germani, care priveau ca fiind ceva rau introducerea in cult a unei limbi noi: limba slava. Ei au reclamat acest lucru la Papa Nicolae I (858-867), ca fiind ceva gresit, numind acest lucru erezia celor trei limbi sau erezia pilatienilor, caci doar trei limbi erau socotite sacre: greaca, latina si ebraica, dupa cum Pilat din Pont pusese pe crucea Mantuitorului o inscriptie in aceste 3 limbi . 

3. Sfarsitul misiunii si mutarea la Domnul a Sfantului Constantin - Chiril

In iarna anului 866-867, cei doi frati au parasit Moravia si au plecat spre Venetia cu gandul de a merge pe Marea Adriatica si Marea Egee la Constantinopol, spre a relata patriarhului Fotie, rezultatele misiunii lor.

Ajunsi la Venetia, au adus cu ei un numar de discipoli slavi pentru a fi hirotoniti, intrucat Constantin - Chiril era preot iar Metodiu numai monah. Aici au intrat in conflict cu episcopii, preotii si calugarii latini care i-au acuzat ca au introdus in cult o noua limba. Constantin le raspunde la acuzele ce le sunt aduse astfel: "N-aveti rusine sa fixati doar cele trei limbi si sa porunciti ca toate celelalte popoare si natiuni sa ramana oarbe si surde?. Noi stim numeroase popoare care cunosc Scriptura si lauda pe Dumnezeu in propria lor limba. Se stie ca acestea sunt urmatoarele: armenii, persii, absagii, ivirii, sugdii, gotii, avarii, turcii, cazarii, arabii, egiptenii, sirienii si inca multi altii” . 

Afland de venirea lor la Venetia, Papa Nicolae I i-a invitat pe Chiril si Metodiu la Roma. Plecand spre Roma, intre timp Papa Nicolae I a incetat din viata, pe 13 noiembrie 867, insa au fost primiti de Papa Adrian al II-lea (867-872) cu mare solemnitate si cinste. 

In urma argumentarii convingatoare in favoarea introducerii liturghiei in limba slava, Papa Adrian al II-lea a condamnat erezia celor 3 limbi sau a pilatienilor . 

Din cauza a multor nevointe, osteneli si framantari, Constantin - Chiril s-a imbolnavit la Roma, si a murit pe 14 februarie 869, in varsta de 42 de ani si a fost inmormantat in biserica Sfantul Clement din Roma. 

4. Continuarea misiunii a Sfantului Metodiu si mutarea sa la Domnul

Sfantul Metodiu a plecat iarasi in Moravia unde, datorita schimbarilor politice, privind orientarea politica romano-germana pe care a adoptat-o nepotul lui Rastislav, Sveatopluk sau Sviatopolok (870-884), l-a intemnitat in 872. Cu ajutorul succesorului papei Adrian II, papa Ioan al VIII-lea (872-882), va fi eliberat din temnita in 873. El si-a continuat misiunea in Moravia insa a intampinat mari dificultati din partea clerulu latino-german care se impotrivea introducerii limbii slave in cult. Fiind iarasi denuntat si la Papa Ioan al VIII-lea ca continua sa slujeasca in limba slava, acesta l-a chemat la el si a recunoscut solemn legitimitatea liturghiei slave, la plecarea Sfantului Metodiu, in vara anului 880. 

Imparatul Bizantului Vasile I Macedoneanul, il invita pe Sfantul Metodiu la Constantinopol, unde pleaca si ajunge abia in iarna anului 881. A stat in capitala imperiului pana in anul 882, cand a plecat iarasi in Moravia, unde a continuat activitatea sa pana pe 6 aprilie 885 cand s-a mutat la Domnul in varsta de 74 de ani. 

Concluzii

Aceasta activitate misionara intreprinsa de Constantin - Chiril si de fratele sau Metodiu cu scopul de a converti popoarele slave la adevarata credinta, in Iisus Hristos, s-a soldat pe plan cultural cu un bun a carui valoare este inestimabila: alfabetul chirilic. Acesta a rezultat din alfabetul glagolitic inventat de Sfantul Constantin - Chiril, prin munca unor discipoli de-ai lui.

In Tarile Romane, in special in Moldova si in Tara Romaneasca, exceptie face Transilvania unde s-a scris in limba latina, s-a scris in alfabetul chirilic de la intemeierea curtilor domnesti pana in anul 1860, respectiv in anul 1862, cand s-a impus folosirea limbii romane. 

Primele carti tiparite pe teritoriul tarii (Liturghirul - 1508, Octoihul - 1510 si Tetraevanghelul - 1512, ale lui Macarie) au fost cu alfabet chirilic.
 
Bibliografie

Pr. dr. Emanoil Babus, Bizantul, istorie si spiritualitate, Bucuresti: Editura Sofia, 2003
Cronica lui Nestor, traducere de G. Popa-Lisseanu, cu o harta, (Izvoarele Istoriei Romanilor, vol. VII), Bucuresti: Tipografia «Bucovina», I. E. Toroutiu, 1935
Fr. Dvornik, Les légendes de Constantin et de Méthode vues de Byzance, Prague: Imprimerie de l’êtat à Prague, 1933
Prof. Dr. Emilian Popescu, Cateva consideratii cu privire la educatia scolara si cariera didactica a Sfantului Constantin-Cyril. In: "Studii Teologice”, XXXVIII (1986), nr. 1
Pr. Prof. Ioan I. Ramureanu, Unsprezece secole de la activitatea misionara a sfintilor Chiril si Metodie. In: "Ortodoxia”, XVIII (1967), nr. 1
   
Silviu - Constantin Nedelcu

.