In monahismul rasaritean, viata pustniceasca a imbracat de-a lungul timpului forme diverse. Astfel, istoricul bisericesc Evagrie Scolasticul ne vorbeste despre eremitii pastori sau "pascatori" care nu aveau domiciliu fix. Un alt grup al nevoitorilor era cel al "stationarilor” care ramaneau in picioare in aer liber. Un mod deopotriva de aspru de aparare a singuratatii era acela al stilitilor sau stalpnicilor. Cand, o data cu trecerea veacurilor, locurile propice vietii eremitice devin din ce in ce mai rare, atunci zavoratii se incuie intr-o cihlie.
Tot o cale aparte de nevointa o intalnim in vietile sfintilor dendriti, locuitorii in copac. Traditia nevointei in copac este atestata de o serie de scrieri aghiografice si de reprezentari iconografice. Numele generic "dendriti" dat acestor sfinti are la baza cuvantul grecesc "dendro" care insemna "copac". Dendritismul este vazut ca precursor al celorlalte forme de ascetism. Ca si practica ascetica, dendritismul pare se fie de origine siriaca. Sfintii dendriti nu erau complet izolati de societate. Mai mult, viata in copaci apare ca fiind in viata multor sfinti dendriti drept o forma temporara de nevointa.
.jpg)
Aceasta practica ascetica este parca o continuare in viata Bisericii a episodului biblic in care Zaheu Vamesul Il intalneste pe Mantuitorul. Acest pacatos a avut o mare dorinta de a vedea pe Iisus, si nu din simpla curiozitate, ci pentru ca simtea nevoia sa-si schimbe viata, desi nu stia exact cum, dar trebuia sa incerce ceva... Si iata ca Zaheu isi da seama ca multimea este un obstacol pentru el, si pentru a-L vedea pe Iisus trebuie sa faca doua lucruri: intai, sa se desprinda de multime, iar al doilea sa urce in acel sicomor. Precum odinioara Zaheu, sfintii dendriti au ales copacul ca loc de nevointa, atat pentru a se "desprinde de lume", cat si pentru "a-L contempla" in chip duhovnicesc pe Mantuitorul Hristos.
Sfantul David din Tesalonic
Sfantul David din Tesalonic este cel mai cunoscut reprezentant al sfintilor dendriti. Stim din textele epocii, mai precis dintr-o omilie a imparatului Manuel al II-lea Paleologul, ca Sfantul David a trait in secolul al VI-lea la Tesalonic. Practica ascetica si-a inceput-o petrecandu-si trei ani intr-un migdal. Aici va indura ploile, zapezile, caldura si alte stramtorari cu multa rabdare timp de trei ani, pana cand ingerul Domnului ii va cere sa se nevoiasca intr-o chilie. Pentru viata sa curata a primit darul de izgoni pe diavoli si de a vindeca pe bolnavi. Sfantul David din Tesalonic a fost delegat de locuitorii orasului sa mearga la Constantinopol sa ceara sprijinul imparatesei Teodora, sotia lui Iustinian, in favoarea locuitorilor orasului. Sfantul devine o figura celebra a timpului sau, impresionand pe imparat care acorda toate drepturile cerute de el ca sol al tesalonicenilor, iar in calatoria de intoarcere acesta moare (540). Moastele sale se afla in prezent in Manastirea Sfintei Teodora din Tesalonic. Sfantul David din Tesalonic este praznuit pe 26 iunie.
Studiind iconografia Cuviosului David din Tesalonic in intreg spatiul bizantin (exceptand ilustratia de manuscris), se constata ca sfantul apare cu predilectie in secolul al XIV-lea la biserica Sfantul Ilie din Tesalonic, unde se pastreaza in pronaos, precum si la manastirea Chora din Constantinopol, unde reprezentarea lui are ca sursa iconografica Sinaxarul Constantinopolitan (Konstantinos A. Haralampidis). Iconografia lui are ca model iconografia sfintilor stalpnici (Paul A. Underwood), iar prezenta lui in Tesalonic si Constantinopol se datoreaza biografiei lui atat de spectaculoase. Tot ca element iconografic apare si la Katholikon-ul Schimbarii la Fata de la Marea Meteora (1484), pictura apartinand atelierului de Kastoria.
Sfantul Maro Dentritul
Viata Sfantului Maro Dendritul a fost scrisa de catre episcopul Ioan al Efesului. Sfantul Maro a trait intr-un copac in apropiere de locul in care fratele sau, Avram, se nevoia ca stalpnic. Dupa ce fratele sau a trecut la cele vesnice, Sfantul Maro a parasit copacul nevoindu-se pe stalp. Sfantul Maro a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Este praznuit pe 4 februarie.
Sfantul Tihon de Kaluga
In tineretea sa, a primit tunderea in monahism la manastirea Tchoudov din Moscova, insa dand curs dragostei sale pentru singuratate, s-a retras in pustnicie. A trait in ascetism intr-o padure deasa, pe malul raului Vepreika, in scorbura din trunchiul unui copac.
In timpul unei partide de vanatoare, printul Vasile Vladimirski a mers la Sfantul Tihon cerandu-i acestuia sa paraseasca proprietatea sa. Printul a ridicat arma impotriva pustnicului, insa mana acestuia a paralizat. A primit vindecare prin rugaciunile sfantului Tihon. Incredintandu-se de sfintenia vietii pustnicului, printul l-a rugat pe acesta sa ramana in acel loc fagaduindu-i ajutorul in vederea construirii unei manastiri. Sfantul Tihon a construit asezamantul monahal unde a si vietuit pana la o varsta inaintata. Sfantul Tihon a trecut la cele vesnice in anul 1492. Trupul sfantului a fost inmormantat in biserica manastirii pe care a intemeiat-o.
Radu Alexandru
-
Stalpnicii - Viata pe stalp
Publicat in : Sfantul Simeon Stalpnicul - Indictionul -
Stalpnicii eretici
Publicat in : Sfantul Simeon Stalpnicul - Indictionul -
Sfantul Daniil Stalpnicul; Sfantul Luca cel Nou Stalpnicul
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfantul Cuvios Simeon
Publicat in : Calendar ortodox -
Sfantul Simeon Stalpnicul
Publicat in : Sfantul Simeon Stalpnicul - Indictionul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.