In ziua de 26 ianuarie s-au implinit 110 ani de la trecerea la cele vesnice a Mitropolitului Iosif Naniescu, un mare iubitor de cultura, dascal al innoirilor, un parinte ocrotitor al celor nevoiasi si neajutorati, model de traire intr-o sfintenie pilduitoare ce s-a ridicat la inaltimea slujirii pe care Hristos i-a incredintat-o.
Viata staretului de odinioara al manastirii Gaiseni (Strambu), de la un capat la celalalt, este strabatuta de smerenie si simplitate. S-a nascut in anul 1820 in familia preotului Anania Mihalache, primind la botez numele Ioan. Ramas orfan de tata la varsta de un an, a fost crescut de mama sa, Teodosia, pana la varsta de 10 ani, cand a fost incredintat purtarii de grija a unei rudenii, ierodiaconul Teofilact din Manastirea Frumoasa din Basarabia. Insotindu-l pe acesta, in anul 1831 a venit la Iasi, vietuind in Manastirea „Sfantul Spiridon", aflata pe atunci sub conducerea arhiereului Varlaam Cuza Sardeon.
Impresionat de traiul si munca acestui evlavios mitropolit, marele istoric Nicolae Iorga avea sa-i sintetizeze viata in cuvinte de o aleasa sensibilitate si frumusete literara: "Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean, care a trait pana la adanci batranete in chiliile saracacioase de langa mareata mitropolie a lui Veniamin Costachi, zidita dupa planurile lui Gheorghe Asachi insusi si sfintita de un Rege al Romaniei, a fost, ca si marele Veniamin, cel vesnic milostiv si darnic, pazitorul cinstit al averii ramase Mitropoliei, in cladiri, odoare si odajdii, slujitorul credincios in biserica Dumnezeului sau si, neasamanat iubitor de cultura, ca un inel de aur intre bronzul vechilor timpuri de carte bisericeasca si fierul aspru al noii culturi laice revarsate si asupra Bisericii. Care a fost Ieseanul, Moldoveanul, Romanul cu iubire pentru legea stramosilor sai care sa nu fi varsat o lacrima calda cand trupul batranului de optzeci si doi de ani se cobori, la 1902, calugareste, afara din zidurile bisericesti, in care el, sfant viu, statuse inchinandu-se treizeci de ani intre chipurile sfintilor nemuritori? O epoca din istoria Bisericii romanesti s-a incheiat in clipa cand genele lungi albe se aplecara pe obrajii supti de viata aspra, pecetluind pentru vecie lumina ochilor vii".
Sursa: episcopiagiurgiului.ro
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.