Biserica Ortodoxă Română comemorează în acest an, în data de 26 martie 2017, patruzeci ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina. Părintele Justinian a reprezentat omul providențial care a menținut corabia Bisericii în vremurile tulburi ale comunismului.
Viața și activitatea preotului Ioan Marina
Ioan Marina, viitorul Patriarh Justinian, s-a născut în satul Suiești, comuna Cermegești din județul Vâlcea.
În perioada 1915 – 1923 a studiat la Seminarul teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, apoi a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, devenind licențiat în teologie în anul 1929.
În perioada 1923 – 1926 a fost învățător la sat, în județul Vâlcea. În anul 1924 s-a căsătorit cu Lucreția Popescu și a devenit preot în satul Băbeni. În 1932 este numit director al Seminarului pe care îl absolvise.
La vârsta de 34 ani a suferit pierderea soției în data de 18 noiembrie 1935, urmând să crească singur cei doi copii ai săi: Silvia și Ovidiu. La 25 august 1939, preotul Ioan Marina a fost mutat de la direcția seminarului la conducerea tipografiei eparhiale.
Numirea în demnitatea de arhiereu
În data de 30 iulie 1945, aprobând trecerea postului vacant de arhiereu de la fosta Mitropolie a Olteniei la Mitropolia Moldovei, Sfântul Sinod a luat act de numirea preotului Ioan Marina de la parohia Sfântul Gheorghe din Râmnicu Vâlcea în acest post, acordându-i rangul ierarhic de Arhiereu Vicar cu titlul de „Vasluianul”.
Tunderea în monahism
Tunderea în monahism a avut loc în data de 11 august 1945 la Mănăstirea Cetățuia din Iași. În cadrul slujbei, părintele Ioan primește numele de Justinian. În cuvântul rostit, monahul Justinian a evidențiat concepția despre ființa umană și rostul monahismului.
În data de 28 decembrie 1947, la sediul Mitropoliei din Iași a avut loc instalarea părintelui Justinian în demnitatea de Mitropolit al Moldovei și Sucevei. În cuvântarea rostită cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a chemat pe toți preoții la o muncă fără preget în scopul făuririi păcii.
Alegerea și instalarea ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
După trecerea la cele veșnice a Patriarhului Nicodim, Înaltpreasfințitul Părinte Justinian a fost ales în scaunul vacant de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În data 6 iunie 1948 are loc instalarea părintelui Justinian ca cel de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La eveniment au fost prezenți: reprezentanți ai autorităților de stat, delegații ale Bisericilor Ortodoxe surori, membrii Sfântului Sinod, reprezentanți ai corpului diplomatic, precum și numeroși credincioși.
În luna ianuarie a anului 1949, Părintele Patriarh a hotărât reapariția revistei Studii Teologice. O altă revistă readusă în atenția publicului a fost Ortodoxia.
Cu mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, a încercat să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe, camuflate sub un discurs «favorabil» pentru liderii comuniști. S-a opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului-stat în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate – Părintele Patriarh Daniel.
În cei 29 ani de păstorire, Patriarhul Justinian a încercat să mențină vie credința, tradițiile și învățătura Bisericii Ortodoxe străbune.
Trecerea la cele veșnice
Părintele Patriarh Justinian a încetat din viață în data de 26 martie 1977, la vârsta de 76 de ani, după o lungă perioadă de spitalizare. A fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București.
Andrei Pau
Sursa:basilica.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.