Mesajul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la slujba de inmormantare a Parintelui Arhimandrit Ieronim Stoican, 31 martie 2011:

Arhimandritul Ieronim Stoican – un parinte duhovnicesc, harnic si misionar

Cu multa tristete am primit vestea trecerii din aceasta viata a parintelui Arhimandrit Ieronim Stoican, de la Manastirea Luncanii de Sus, Arhiepiscopia Timisoarei, venerabil si imbunatatit monah, fost duhovnic al Manastirii Sfantul Ilie de la Izvor - Vasiova, localitatea Bocsa, din judetul Caras-Severin.

Nascut in judetul Mehedinti, satul Gornet, la data de 18 octombrie 1925 si decedat la 29 martie 2011, Parintele Ieronim a intrat in viata monahala la Manastirea Topolnita, din Mehedinti, in anul 1944. In anul 1950 a inceput cursurile Seminarului monahal de la Manastirea Neamt. In timpul studiilor seminariale de la manastirea Neamt, in anul 1951, la data de 15 februarie, a fost tuns in monahism, avand ca nas de calugarie pe ieromonahul de atunci Petroniu Tanase, viitorul staret al Schitului Romanesc Prodromu din Sfantul Munte Athos, trecut la Domnul si el anul acesta, la data de 22 februarie.

Personal, in timpul copilariei, am avut bucuria de a-l cunoaste pe Cuviosul Parinte Ieronim, atunci cand poposea in casa noastra natala din Dobresti, in ajunul slujbelor pe care le oficia la biserica din sat. Chipul sau luminos si bland, sfaturile bune si frumusetea slujbelor, ne facea sa-l asteptam mereu ca pe un musafir ales sau ca pe cineva drag din familie. A fost primul nostru duhovnic, iar mai tarziu, in vremea studentiei, bun sfatuitor si ajutator.

Intre anii 1980-1981, pe cand parintele Ieronim era preot la Manastirea Izvorul Miron – Romanesti si se ocupa de pictarea bisericii, atat in interior cat si in exterior, am procurat din Elvetia, la solicitarea sa, vopselele necesare picturii, pe atunci fiind conferentiar la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elvetia) si profesor asociat la Geneva si Fribourg (Germania).

Pastram vie de asemenea si amintirea ultimei noastre intalniri cu Parintele Ieronim, la Dobresti, in 6 iulie 2009, cand am vizitat casa parinteasca si santierul bisericii manastirii cu hramurile Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul, infiintata de noi in satul natal.

Intr-o perioada grea pentru Biserica si pentru slujitorii ei, Parintele Ieronim a fost un misionar autentic, „facandu-se pilda credinciosilor cu vorbirea, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu viata curata” (1 Timotei 4, 12).

A fost pe rand preot slujitor si dascal la Seminarul monahal din cadrul manastirii Motru, din Arhiepiscopia Craiovei, preot slujitor la parohia Bara din judetul Timis, intre anii 1958-1978, cat si preot suplinitor la parohiile din satele Ohaba Romana, Lapusnic, Dobresti, Radmanesti si Spata din judetul Timis. In parohia Ohaba Romana a construit o biserica noua. In perioada 1978-1985 a fost staret la Manastirea Izvorul Miron – Romanesti, unde s-a implicat direct in procesul de pictare a bisericii manastirii Romanesti, atat in interior cat si in exterior.

Din anul 1985 pana in anul 2007 a fost preot duhovnic la manastirea Sfantul Ilie de la Izvor – Vasiova, localitatea Bocsa, Caras-Severin. Dragostea si ravna parintelui duhovnic Ieronim Stoican a facut din aceasta manastire o oaza de viata spirituala pentru multi credinciosi care i-au trecut pragul.

In anul 2001 a fost ridicat la rangul de arhimandrit de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, iar din luna mai 2007 s-a retras la manastirea Luncanii de Sus din Arhiepiscopia Timisoarei.

Toate implinirile sale misionar-pastorale si administrativ-gospodaresti i-au luminat sufletul si chipul, pregatindu-l pentru ziua intalnirii sale cu Mantuitorul Hristos, Pastorul cel Bun, Caruia i-a inchinat intreaga viata.

Duhovnic iscusit, deopotriva pentru calugari si pentru mireni, Parintele Ieronim era un sfatuitor intelept si echilibrat. Inspirat de cuvintele Sfintelor Scripturi, ale Sfintilor Parinti si de experienta vietii sale duhovnicesti, invatatura sa era in acelasi timp teologica si profund umana.

Bland, pasnic si doritor de liniste, in manastire sau oriunde l-a purtat slujirea, parintele Arhimandrit Ieronim a fost un monah evlavios si rugator, smerit si ravnitor, vietuind in rugaciune, osteneli si nevointe, pe care cu smerenie le pastra tainuite asemenea parintilor din Pateric.

Plecarea sa dintre noi inseamna o pierdere pentru obstea manastirii, pentru familia sa, dar si pentru Biserica lui Hristos in care s-a ostenit, viata sa fiind o adevarata pilda de smerenie, ascultare si dragoste fata de Biserica.

In aceste momente, cand sufletul Parintelui Arhimandrit Ieronim se desparte de trup si merge in corturile dreptilor, rugam pe Hristos-Domnul sa mangaie si sa intareasca obstea acestei sfinte manastiri, iar sufletului sau sa-i daruiasca pace sfanta si sa-l aseze in ceata sfintilor, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit!

Vesnica lui pomenire, din neam in neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: