In fiecare an, la data de 14 aprilie, Biserica Ortodoxa il pomeneste pe Sfantul Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, care prin activitatea lui, ca episcop si ca schivnic, dar si prin preocuparile si conceptiile sale, a pus punctul de plecare al unui curent innoitor in viata monahala a Bisericii moldovene din acel timp.
Cuviosul Pahomie (cu numele de botez Petru) s-a nascut in preajma anului 1674 in satul Gledin din tinutul Bistritei ardelene. Trece in Moldova, ca foarte multi tineri ardeleni din vremea aceea, si este primit ca frate la Manastirea Neamt, unde erau foarte multi calugari veniti din Ardeal. Intrat in manastire, din anul 1694, tanarul frate, foarte ascultator si evlavios, parcurge, dupa randuiala, toate incercarile duhovnicesti.
In 1697, la varsta de 25 de ani, primeste mult dorita cununa a calugariei.
De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman, eparhie pe care a pastorit-o timp de sapte ani si trei luni, castigand nu numai de la popor dar si de la domnitori, mare evlavie. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat in Biserica Sf. Nicolae, la 8 noiembrie 1711.
La 1 martie 1714, Pahomie paraseste de buna voie scaunul arhieresc, pentru a reveni la Neamt, si de aici s-a retras din nou in sihastria lui. La Pocrov a construit lacas de rugaciune, cu hramul Acoperamantul (Pocrovul) Maicii Domnului, unde adunat o mica obste. Ierarhul Pahomie a pornit in pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. Aici, traind cu dorul nestins dupa Pocrov si Neamt si cu gandul intoarcerii acasa, a trecut la cele vesnice la 14 aprilie in anul 1724. Inainte de a se muta la Domnul a imbracat marea schima sub numele Pimen.
Istoricul Nicolae Iorga afirma despre ierarhul Pahomie ca a fost „cel mai de seama carturar dintre clericii moldoveni ai acelui timp”.
Sursa: episcopiaseverinului.ro
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.