Cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de sfintire a bisericii cu hramurile “Sfantul Prooroc Daniel” si “Sfantul Mare Mucenic Gheorghe”, din orasul Jibou, judetul Salaj, duminica, 15 septembrie 2013.

Sfintirea bisericii cu hramurile „Sfantul Proroc Daniel” si „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” din Jibou este un eveniment mare si binecuvantat pentru Biserica noastra in general, dar in mod special pentru comunitatea harnica si darnica a acestui oras, care se aduna in noua biserica pentru a pastra vie flacara credintei ortodoxe stramosesti si a spori dragostea fata valorile spiritualitatii si culturii romanesti.

Zidirea unei biserici si sfintirea ei are loc odata la 100-200 de ani si inseamna in istoria unei comunitati un moment sfant si solemn prin care se aduce multumire lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat si in acelasi timp se cere harul Lui sfintitor ca aceasta lucrare - ofranda a clerului si credinciosilor - sa fie sfintita asa cum sfintim in biserica darurile pe care le aducem la Sfantul Altar.

Construita cu multa jertfa si ravna duhovniceasca, noua biserica din Jibou, sfintita astazi,reprezinta implinirea unui proiect care, la fel ca in multe alte locuri din tara, a inceput dupa caderea regimului comunist in anul 1989. De atunci Biserica noastra a inceput sa foloseasca libertatea de a-si construi noi locasuri de cult, potrivit nevoilor liturgice actuale.

Ca spatiu sacru de rugaciune, biserica sfințita este in același timp darul oamenilor adus lui Dumnezeu si darul lui Dumnezeu pentru oameni, deoarece aceasta a devenit prin sfintire Casa Preasfintei Treimi, in care se aduna crestinii rugatori pentru a celebra in iubirea milostiva a Preasfintei Treimi. De aceea, la sfarsitul slujbei de sfintire se canta: “Aceasta biserica, Tatal a zidit-o, Fiul a intarit-o, Duhul Sfant a innoit-o, a luminat-o si a sfintit sufletele noastre!”

Prin urmare, o biserica in care se savarșesc Sfintele Taine ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvantare asupra comunitatii credinciosilor si asupra orasului in care a fost construita si sfintita aceasta biserica.

Biserica noua pe care credinciosii o ofera Mantuitorului Iisus Hristos ca dar sau ofranda a credintei, harniciei, intelepciunii, priceperii si darniciei lor devine, prin sfintire, “poarta a cerului si casa a lui Dumnezeu” (Facere 28, 17), icoana profetica a Ierusalimului ceresc,asa cum auzim in slujba de sfintire a noii bisericii.

Prin aceasta “poarta a cerului” intra Hristos - Imparatul Slavei, Care, dupa Invierea Sa din morti, S-a inaltat intru slava la cer si a asezat umanitatea Sa pe tronul slavei Preasfintei Treimi. Prin sfintirea bisericii noi, Hristos, Domnul puterilor ceresti, impreuna cu ingerii, intra in mod tainic in aceasta biserica si ramane mereu prezent in ea prin Sfintele Taine si prin toate slujbele savarsite aici, daruind celor ce se roaga darurile Sale ceresti: iertarea pacatelor, fericirea comuniunii omului cu Dumnezeu si arvuna vietii veșnice din Imparatia lui Dumnezeu, dupa cum se arata in cele trei Evanghelii care se citesc la slujba de sfintire a bisericii: Matei 16, 13-19, Luca 10, 38-42 si 11, 27-28 si Ioan 10, 22-28. Asadar, prin insasi constructia si podoaba bisericii, noi oferim lui Dumnezeu daruri pamantesti, materiale, iar El ne ofera daruri ceresti, spirituale si vesnice.

Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar in modul cel mai direct și receptiv este prezent in biserica sfintita, in Casa Lui, in care vede, asculta si binecuvinteaza pe cei care Il cheama in rugaciune, se impartasesc cu Sfintele Taine si implinesc voia Lui in viața lor, in comuniune cu toti sfintii lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate locurile.

Numita „laborator al Invierii” de catre Sfantul Maxim Marturisitorul (sec. VII) sau „anticamera a Imparatiei cerurilor” de catre Sfantul Nicolae Cabasila (sec. XIV), fiecare biserica ortodoxa sfintita reprezinta „cerul pe pamant”, cum spunea Sfantul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (sec. VIII), pentru ca pe om sa-l inalte duhovniceste la ceruri, in iubirea Preasfintei Treimi si comuniunea sfintilor.

Noi cinstim biserica locas de cult si ne inchinam in fata Sfantului Altar pentru ca in biserica sfintita prin lucrarea Sfantului Duh este prezent si lucrator Insusi Hristos Domnul, Mirele Bisericii, Care sfinteste obstea rugatoare a credinciosilor „ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana” (cf. Efeseni 5, 23).

Prin intrarea in biserica sfintita, prin inchinarea la sfintele icoane, prin participarea,cu multa credinta si evlavie, la sfintele slujbe, prin impartasirea cu Sfintele Taine, credinciosul se sfinteste si se lumineaza, pentru a sfintii apoi spatiul in care traieste si munceste. De aceea, se spune ca „omul sfinteste locul”. Desigur, omul sfinteste locul indeosebi daca se sfinteste mai intai pe sine in sfanta biserica a lui Dumnezeu, prin rugaciune si impartasire cu Hristos Cel Unul Sfant.

Potrivit cuvintelor Sfantului Irineu de Lyon (sec. II), Biserica a fost „sadita in lume ca un paradis” fiind centrul liturgic al creatiei, deoarece creatia intreaga, universul sau cosmosul se sfinteste prin Duhul Sfant invocat de Biserica. In viata Bisericii crestinul participa la pelerinajul sau trecerea umanitatii „de la moarte la viata si de pe pamant la cer” (Canonul Invierii). Biserica este corabia care ajuta pe oameni sa treaca de la viata pamanteasca vremelnica la viata cereasca vesnica.

Astfel, ca „Poarta a cerului” si “Casa a Preasfintei Treimi” biserica locas de inchinare exprima vocatia lumii de a participa la slava cereasca si bucuria eterna a Preasfintei Treimi, in „cerul nou si pamantul nou” in care moarte nu va mai fi (cf. Apocalipsa, 21). In acest sens, Sfintele Taine savarșite in biserica sfintita sunt arvuna a vietii si bucuriei veșnice din Imparatia lui Dumnezeu, simbolizata de Sfantul Altar cu usile imparatesti si catapeteasma lui, vedere iconica a venirii in slava a lui Hristos la sfarsitul veacurilor, inconjurat de Sfintii Apostoli si Sfintii Ingeri (cf. Matei 25, 31).

Sfintirea bisericii ne invita, de asemenea, la sfintirea vietii noastre, ca innoire a omului dupa chipul lui Hristos sau ca salasluire a vietii lui Hristos in viata noastra (cf. Galateni, 2, 20). Din acest motiv, dupa sfintirea noii bisericii, toti credinciosii ortodocsi prezenti la acest eveniment primesc binecuvantarea sa intre in Sfantul Altar pentru a saruta Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Sfanta Masa din Altar, fiecare rugandu-se lui Dumnezeu sa sfinteasca viata lui asa cum a fost sfintita biserica noua sau reinnoita.

Intr-o lume din ce in ce mai secularizata, legata exclusiv sau excesiv de bunurile materiale limitate si trecatoare, semnificatiile teologice si duhovnicesti ale sfintirii unei noi biserici ne cheama azi sa redescoperim si sa traim adevarul esential ca omul este chemat la sfintire si viata vesnica in iubirea lui Dumnezeu Cel Sfant si vesnic Viu. Iar tot binele pe care l-a savarsit omul pe pamant devine lumina si are valoare vesnica in ceruri. De aceea, biserica sfintita ca „poarta a cerului” nu poate fi inlocuita cu nimic din lumea aceasta. Numai in biserica se primeste iertarea pacatelor si arvuna vietii vesnice, iar rugaciunea pentru cei vii si cei morti din biserica arata ca iubirea izvorata din credinta este mai tare decat moartea.

In incheiere, dorim sa exprimam aprecierea si pretuirea noastra pentru toata lucrarea care s-a desfasurat cu multa daruire si iubire jertfelnica la aceasta biserica noua din Jibou.

Felicitam pe Parintele Dan Dregan, protopop de Jibou, precum si pe Parintele paroh Gheorghe Longodor, care impreuna sunt ctitorii bisericii cu hramurile: „Sfantul Prooroc Daniel” si „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe” si preoti slujitori la altarul acesteia.

Ca semn al pretuirii si binecuvantarii noastre, le conferim CRUCEA PATRIARHALA pentru clerici, cea mai inalta distinctie a Patriarhiei Romane.

Totodata, felicitam pe toti credinciosii acestei parohii, harnici si dinamici, luminati de evlavie si credinta, pe toti donatorii si ajutatorii acestui sfant lacas, precum si pe toti ierarhii, autoritatile de stat centrale si locale, clericii si credinciosii prezenti la acest eveniment sfant si solemn de spiritualitate crestina si demnitate romaneasca.

Ne rugam Mantuitorului Iisus Hristos sa ocroteasca aceasta biserica si pe toti inchinatorii si binefacatorii ei, daruindu-le pace si bucurie, sanatate si mantuire, spre slava Preasfintei Treimi si bucuria Bisericii lui Hristos.

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: