Conferinţă despre Sfântul Efrem Sirul la Craiova: Oaspeţi germani în dialog cu teologii din Bănie

Profesorul german Martin Tamcke, reputat orietalist la Facultatea de Teologie din Göttingen şi cercetător de lalie mondială, a vizitat la finele săptămânii trecute mai multe obiective din bisericeşti şi culturale din oraşul Craiova. Între acestea s-au numărat câteva locaşuri de închinare, precum şi sediul Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul”. Ultima locaţie vizată a fost Centrul de restaurare şi vizualizare al Facultăţii de Teologie din Craiova. Cu acest prilej, prof. Tamcke a prezentat prelegerea cu titlul „Sfântul Efrem Sirul şi fundamentul nevăzut al credinţei”.

Facultatea de Teologie din Craiova a primit vizita profesorului Martin Tamcke. Însoţit de un grup de studenţi şi doctoranzi, cunoscutul specialist în sirologie a vizitat mai întâi Centrul de restaurare şi vizualizare. Întâlnirea cu profesorii şi studenţii teologi craioveni a avut loc în Sala „Sfântul Antim Ivireanul”, unde a fost prezentată prelegerea „Sfântul Efrem Sirul şi fundamentul nevăzut al credinţei”. În deschiderea conferinţei, stundeţii germani au intepretat un imn în limba siriacă, compus de Sfântul Efrem şi folosit în uzul liturgic al primelor veacuri creştine.

O teologiei a simbolului şi tainei dumnezeieşti
Temeinic cunoscător al teologiei efremiene, profesorul Tamke a suprins cele mai importante aspecte din viaţa şi opera Părintelui Sirian, realizând o veritabilă sinteză a gândirii acestuia. Traducerea din limba germană a fost asigurată de Cătălin Popa, ucenic al profesorului Tamke şi doctor al Universităţii germane din Göttingen. „Sfântul Efrem a părăsit orașul Nisibi în anul 363, fiind constrâns să meargă în exil în Edessa. După aceea, a mai trăit doar 10 ani. Copil fiind a fost educat în Nisibi de către episcopul Iacob de Nisibi, pentru ca în anii adolescenței sale să fie format de către succesorii lui Iacob, Babu și Vologeses. După strictețea cu care au condus primii doi episcopi, contemporanii lui Efraim în Nisibi au abuzat apoi de blândețea celui de-al treilea episcop (Vologeses). Schimbarea (transferul) de la un învățător la altul a însemnat pentru Efrem dimpotrivă o creștere semnificativă: «În zburdălnicia stadiului copilăriei am avut un educator de temut. Nuiaua lui mă dădea înapoi de la joc, iar groaza lui mă ținea departe de păcat, iar amenințarea lui mă ținea departe de amorțeală (impasibilitate). Un al doilea părinte a dăruit Dumnezeu tinereții mele. Datorită faptului că în mine încă mai exista ceva din copilărie, încă am aflat în el duritate. Iar pentru că în mine exista și ceva maturitate am aflat în el de asemenea blândețe. Când am trecut de etapele copilărie și ale adolescenței, a fost alungată de asemenea spaima celui dintâi învățător precum și amenințarea celui de-al doilea. [Acum] (Dumnezeu) mi-a dăruit păstorul cel blând». Efrem îl elogiază pe Iacob pentru curajul cu care acesta a apărat orașul în timpul celui dintâi asediu din anul 338. Pe Babu, care a trecut prin momente dificile în vremea celui de-al doilea asediu al orașului din anul 346, îl laudă Sfântul Efrem pentru angajamentul de care a dat dovată în special prin răscumpărarea prizonierilor. Vologenes s-a aflat în funcția de episcop al orașului în timpul celui de-al treilea asediu. Cei trei stau în gândirea lui Efrem de altfel ca și în realitatea orașului Nisibi, într-o clară ierarhizare”, a spus prof. Tamcke.

În continuare, profesorul german a arătat că „axioma de bază a teologiei lui Efrem o consta deficiența oamenilor în cunoașterea lui Dumnezeu. Creatura este incapabilă a afirma ceva despre Cratorul său pe baza propriei sale cunoașteri. Creatorul este necreat, motiv pentru care lucrurile create trebuie să amuțească înainte Celui necreat. Rațiunea nu poate ajunge la înălțimea gigantică a Cratorului ei. Aria cercetării, și cel ce cercetează este departe de înălțimea și de realitatea înălțimii divine. Efrem dorea să păstreze misterul printr-o contemplare a simbolurilor pe care Dumnezeu ni le oferă ca indicii cu privirea la natura sa imposibil de cunoscut. Dumnezeu ne învață prin Scriptură și prin cartea naturii. Ambele îl indică pe Hristos. Omul oriunde ar privi omul, găsește simboluri ale lui Dumnezeu. Oriunde ar citi în Scriptură, va găsi typoi (tipi). Pentru că atunci când Dumnezeu a creat creaturile, le-a conturat și simboluri. In timpul actului creației El a privit creatura și a împodobit-o cu imaginile Sale. Izvorul din care provin simbolurile s-a deschis la actul creației iar simbolurile au curs în verigile creației”.

La final, profesorii de teologie craioveni au oferit mai multe daruri pentru oaspeţii germani din partea IPS Părinte Mitropolit Irineu.

Arhid. Ioniţă Apostolache
Sursa: mitropoliaolteniei.ro