Preasfintitul Parinte Episcop Ioachim al Husilor a trecut la Domnul in vinerea din Saptamana Luminata. Intrucat si-a purtat crucea suferintei unei boli indelungate cu demnitate si cu nadejde, Dumnezeu l-a chemat in ceruri in ziua sarbatoririi Izvorului Tamaduirii pentru a-i arata ca locul deplinei vindecari „de durere, intristare si suspin” este Imparatia lui Dumnezeu.

Cunoscator al istoriei Bisericii si patriot statornic, predicator captivant si pastor misionar, iubitor de cultura si de evlavie, Preasfintitul Parinte Episcop Ioachim Mares i-a pretuit mult pe preotii si credinciosii incredintati lui spre pastorire.

In vremuri grele pentru Biserica Ortodoxa Romane vrednicul de pomenire Ioan-Ioachim Mares a fost ales si hirotonit Arhiereu Vicar al istoricei Episcopii a Romanului si Husilor, pe care o cunostea foarte bine si pe care o slujise intai ca preot in cateva parohii din cuprinsul ei, iar apoi, ca vicar administrativ intre anii 1978-1985 si apoi arhiereu vicar intre 1985-1996. Vrednicia si harnicia aratate la Roman au contribuit la alegerea Preasfintitului Arhiereu vicar Ioachim ca episcop al Husilor, episcopie reactivata de Sfantul Sinod al Bisericii noastre in anul 1996, reinnodand astfel lunga si zbuciumata istorie a acestui scaun episcopal, pastorit in trecutul sau de multi ierarhi evlaviosi si eruditi.

Intronizarea primului episcop al Husilor dupa reactivarea episcopiei s-a petrecut in timpul pastoririi noastre la Iasi, ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Ne amintim cu evlavie de momentul noului inceput al acestei vechi eparhii, dar mai ales de zelul si jertfelnicia primului ei chiriarh, dupa reactivare. Pomenim in aceste momente de rugaciune si recunostinta lucrarea bogata pe care vrednicul de pomenire Episcop Ioachim al Husilor a desfasurat-o „cu timp si fara timp” ca Episcopia Husilor sa–si recapete in scurt timp frumusetea ei de altadata.

El a restaurat multe biserici si manastiri si a ctitorit altele noi, dar mai ales s-a ingrijit cu deosebita atentie sa imbrace Catedrala Episcopala din Husi in vesmant luminos dupa ample lucrari de restaurare si dotare cu odoare si vesminte noi. Am savarsit impreuna resfintirea Catedralei din Husi in ziua pomenirii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, 29 iunie 1998. Pastram aceeasi frumoasa amintire si de la momentul inaugurarii Muzeul Eparhial din Husi in anul omagial 2004, in cadrul amplelor manifestari dedicate Sfantului Voievod Stefan cel Mare. Preasfintitul Parinte Episcop Ioachim s-a dovedit o data in plus iubitor de Biserica si Neam, un ierarh care pretuia mult memoria inaintasilor, creatori de valori sfinte.

In acelasi timp vrednicul de pomenire Episcop Ioachim al Husilor s-a dovedit in anii pastoririi sale ca episcop a fi un neobosit misionar, ctitor de multe biserici si de opere culturale. El a initiat si sustinut prima parte a lucrarilor de construire a catedralei din Bacau. Pe langa indatoririle sale de arhiereu vicar la Roman sau de episcop la Husi raspundea cu multa promptitudine solicitarilor noastre de a participa la evenimentele legate de hramurile Catedralei Mitropolitane din Iasi, fie la alte hramuri sau manifestari religioase si culturale din cuprinsul Mitropoliei. Cu multa ravna si intelepciune binevestea Cuvantul Evangheliei, adresandu-se atat oamenilor simpli, cat si intelectualilor. A fost un pastor harnic si un carturar zelos. A sustinut si promovat cu dinamism opera culturala si sociala a Bisericii atat ca arhiereu vicar in Episcopia Romanului, cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Episcop Eftimie, cat si in Episcopia Husilor, ca arhipastor al ei.

Multe si pretioase sunt faptuirile spirituale si materiale ale Preasfintitului Episcop Ioachim al Husilor. Toate aceste rodnice stradanii ale sale, care i-au impodobit chipul, sunt primite acum ca talanti inmultiti, prin har si osteneala, in Imparatia lui Dumnezeu, in lumina Preasfintei Treimi, pe Care a marturisit-o in rugaciune si in lucrare pastorala.

In aceste clipe triste pentru Episcopia Husilor, dar si pentru intreaga Biserica Ortodoxa Romana, ne amintim de cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos Care ne daruieste lumina si speranta cand zice: „Cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai” (Ioan 11, 25). Aceasta credinta in viata vesnica devine o certitudine pentru noi, crestinii, pentru ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Rastignit si Inviat, ne-a trecut pe noi de la moarte la viata, iar celor adormiti in Domnul le daruieste odihna, pacea si lumina Sa. Acest adevar ne este mai proaspat ca oricand in minte si in inima mai ales in aceasta perioada pascala, cand lumina Invierii Hristos umple Biserica Sa si intreg universul, daruind sens si speranta intregii existente.

Rugam pe Hristos Domnul, Arhiereul cel vesnic, sa aseze sufletul Preasfintitului Parinte Episcop Ioachim, impreuna cu dreptii si cu sfintii, „unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit”, iar celor indoliati, familie, cler si credinciosi ai Eparhiei Husilor, sa le aduca mangaiere si pace sfanta.
Vesnica lui pomenire din neam in neam!

+ DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

 

.