Originea acestui post trebuie pusa prin secolul V, cand cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat si cand sarbatoarea Adormirii ei a inceput sa primeasca o mai mare importanta. La inceput insa, nici timpul din an, nici durata si nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Unii (in partile Antiohiei) posteau o singura zi (6 august), altii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); unii posteau in luna august si de aceea postul era numit si postul lui August, altii in septembrie, iar altii nu posteau deloc, socotind ca sarbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viata pamanteasca la cea cereasca. Data si durata postului au fost uniformizate in toata Ortodoxia abia in sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, tinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarat ca postul sa inceapa la 1 august si sa dureze 14 sau 15 zile, pana la sarbatoarea Adormirii (15 august).
Postul Sfintei Marii in credinta populara
Despre aceasta perioada se mai spune ca este rupta din Postul Mare, care la inceput tinea noua saptamani, dar pentru ca oamenii ieseau prea slabiti din iarna, Biserica a hotarat sa-l scurteze cu 14 zile, mutandu-le in vara, cand este belsug de fructe si legume. De aceea, pentru credinciosii care respecta toate canoanele bisericesti, postul Sfintei Marii este considerat la fel de sever ca postul de dinaintea Invierii Domnului. Nu se consuma produse din carne, lapte si oua, chiar nici ulei vegetal in afara de simbata si duminica. Doar ziua de 6 august cind toata crestinatatea traieste bucuria marii sarbatori a Schimbari la Fata a Domnului, se permite consumul de peste si vin.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.