Inceputurile sfarsitului lumii (IV)

 

Trustul GAZETA a lansat o punte de legatura intre credinciosii din tara si monahii romanii de la Muntele Athos. Paginile ziarului gazduiesc, saptamanal, materiale realizate de parintele Alexandru, de la chilia "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul", aflata in zona Colciu. Prezentam, in continuare, un material deosebit de interesant pe marginea unei teme de o actualitate tot mai presanta, in lumina evenimentelor care se deruleaza pe scena lumii contemporane.


In acest nou context, iata-l si pe omul adamic prins in triunghiul cazut, alaturi de legiunile luciferice, risipite pe tot pamantul in ipostazele idolesti pastrate in mitologiile precrestine. Dintre acestea trebuiesc amintite cateva reprezentari directe ale Satanei: Quetzalcoatl, sarpele cu pene din mitologiile Inca si Maya, boul egiptean Apis, vaca hindusa, dragonul chinezesc, precum si formele grecesti si romane cu bust uman, cap cornut si picioare zoomorfe, precum Satyr, Pan, Centaurul si Faunul.


Pentru a le starpi pe acestea toate si a-l salva pe om de sub puterea lor, a venit pe pamant Hristos, Mantuitorul omenirii, trimis de Tatal "precum au zis proorocii". Atunci a fost rascrucea timpului, cand Legea Noua a iubirii a fost adusa in lume pentru a-i salva pe oamenii inlantuiti de demonii izgoniti de Hristos, de apostoli si pana la noi, de sfanta, soborniceasca si apostolica Biserica.


Triunghiul Sfintei Treimi s-a pogorat din ceruri cu puterea-i coplesitoare la Botezul Domnului peste treimea raului ce cuprinsese pamantul, asa precum se vede in simbolul regelui David, a carui stea in sase colturi nu este altceva decat suprapunerea lucratoare a celor doua triunghiuri cu semnificatii acum clarificate.


O imangine atonita a Sfintei Treimi din manuscrisul monahului Irinarh Sisman de la Prodromu, unde Dumnezeu Tatal poarta acest nimb davidian, alaturi de Crucea Lui Hristos, se identifica limpede ca semn deplin al continuitatii iudeo-crestine si a raspandirii propovaduitoare a Sfintei Scripturi la toate popoarele lumii, cum a fost profetit din vechime.


Continuam interpretarea simbolica: baza triunghiului mantuitor, socotita fiind axa Hristos - Duhul Sfant, dupa rastignire s-a coborat in strafundurile iadului si a eliberat din lanturi sufletele aflate acolo, asa cum ne infatiseaza iconografia murala din bisericile crestine, pe bolta absidei din stanga, unde privelistea lacatelor sparte de Hristos aplecat catre Adam, caruia ii intinde mana salvatoare, ne umple pe toti de speranta si bucuria mantuirii.


Cele doua triunghiuri s-au suprapus, apoi cel dumnezeiesc a inceput a se ridica asemenea unui navod in care "pescarii de suflete", sfintii apostoli, calauziti de Hristos prin Duhul, salveaza de la pieire pe toti cei care urmeaza Calea, Adevarul si Viata. Din glisarea simbolica a celor doua forte opuse a rezultat binecunoscuta stea in sase colturi a lui David, vestitul cantaret si poet din vechime, autorul poemelor psalmodiate de noi la toate slujbele ortodoxe, la utrenie, vecernie si la ceasurile manastiresti ale noptii.


Hexagrama davidiana, tot mai des afisata in ultimii ani, ca semn a unei puteri in crestere, iata ca era pictata si in urma cu peste un veac in Athos, precum si in interiorul altor biserici, ca de plida in pronaosul Schitului atonit Prodromu, pictat pe la 1870.


Interactiunea treimilor opuse este reprezentata de semnul acestor vremi, cel de-al treilea sase, rezultat din opozitia adunata si suprapusa a celor doua triunghiuri. In paginile Psaltirei sunt concentrate exprimarile poetice ale Logosului ca o reflectare sumara a intregului plan divin al creatiei, de la Facere la intruparea, jertfa, inaltarea Fiului si pana la judecata finala.


Tot raul spre bine.

Lucrarea fatisa si distructiva a duhurilor luciferice impotriva omenirii zidite de Creatorul tuturor, declarata recent, cu pacatoasa cutezanta, "post crestina", atrage in euforia placerilor tot mai multe suflete lipsite de Lumina lumii, pentru ca au ales artificiile intunericului, premergator beznei vesnice ce ii asteapta. Privita, insa, mai profund, chiar in dinamica sa negationista, exprimata frecvent prin sabloane tocite pana la disparitia semnificatiilor, se dezvaluie a fi potential benefica oricui discerne atent realitatea! Si iata de ce. Pornind de la pertinenta observatie populara ca diavolul ar avea o culoare nu chiar atat de intunecata pe cat se spune, distingem o tendinta de exagerare a raului de catre multimile inclinate mai degraba spre hiperbole apocaliptice decat spre frumusetile paradisului pierdut, Raiul, ce pare a fi omis cu desavarsire din peisajul lumii actuale, ca urmare a planificarii unor ultime utopii terestre, impuse "democratic", precum deunazi, socialismul si comunismul pretins "biruitor", utopii esuate si inlocuite cu mirajul globalismului de tip euroatlantic.


Dimensiunea eshatologica a Imparatiei, desi eliminata din ecuatiile mondialiste, ramane prezenta prin eternitatea ei in sufletele celor care L-au ales pe Hristos - Calauza ce ne conduce la Adevar si la Viata.


Suprematia Puterii Treimice in lumea pe care a creat-o, ni se infatiseaza ca o prezenta calauzitoare transcendenta, ce ne cheama la ceruri, refuzata, insa, de orbitii intunecati de negurile lumesti, dar adorata de fiii Luminii vesnice. Fiecare se aseaza in ceata ce si-a ales-o, pamanteasca sau cereasca, a durerii sau a bucuriei si iubirii.

(Va urma)


A consemnat Ioan BUTIURCA

Ziarul de Sibiu

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2486

Voteaza:

Inceputurile sfarsitului lumii (IV) 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE