Cu bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, în perioada 3 – 6 octombrie 2014 a fost organizat un pelerinaj cu sfintele moaşte ale Sfintei Muceniţe Filoteia de la Curtea de Argeş, în Mitropolia Ardealului, Arhiepiscopia Sibiului, Protopopiatul Brasov, după cum ne-a transmis Şerban Niţă.

Întoarsă acasă, Sfânta Muceniţă Filoteia îşi aşteaptă închinătorii, ca de fiecare dată, în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş, pentru a mijloci către Bunul Dumnezeu rugăciunile tuturor celor care trec pragul sfintei mănăstiri, cu evlavie şi credinţă.

Cinstirea sfintelor moaşte îşi găseşte un temei adânc în învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe.

Actul de cinstire a rămăşiţelor pământeşti ale sfinţilor apare în deceniile veacului apostolic şi continuă în veacul următor.

„Stăpânul Hristos ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaştele sfinţilor, care izvorăsc, în multe chipuri, faceri de bine şi dau la iveală mir cu bun miros. Nimeni să nu fie necredincios! Dacă prin voinţa Lui Dumnezeu a izvorât în pustie apă din piatră tare şi din falca măgarului apă pentru Samson căruia îi era sete, este de necrezut ca să izvorască mir binemirositor din moaştele mucenicilor? Cu nici un chip pentru cei care cunosc puterea lui Dumnezeu şi cinstea pe care o au sfinţii de la Dumnezeu. În Legea Veche, era socotit necurat tot cel care se atingea de un mort, dar nu erau socotiţi necuraţi înşişi morţii. După ce însăşi viaţa şi cauza vieţii a fost socotită între morţi, nu mai numim morţi pe cei care au adormit întru nădejdea învierii şi cu credinţă în El. Cum poate să facă minuni un corp? Cum dar, prin ei, demonii sunt puşi pe fugă, bolile sunt alungate, bolnavii se vindecă, orbii văd, leproşii se curăţă, ispitele şi supărările se risipesc şi se pogoară toată darea cea bună de la Tatăl luminilor? Cât de mult trebuie să te osteneşti ca să găseşti un sprijinitor care să te prezinte împăratului cel muritor şi să pună pe lângă el cuvânt pentru tine? Dar nu trebuie cinstiţi oare apărătorii întregului neam omenesc, apărătorii care se roagă lui Dumnezeu pentru noi? Da, trebuie să-i cinstim, ridicând biserici în numele lor, aducând roade, prăznuind pomenirea lor . Prin cele care Dumnezeu este cinstit, prin acelea se vor bucura şi slujitorii Lui; de acelea de care Dumnezeu Se mânie, de acelea se vor mânia şi ostaşii Lui“. (Sf. Ioan Damaschin, „Dogmatica“).

Faptul că Biserica a cinstit de la început sfintele moaşte ne-o atestă, înainte de toate, Sfânta Scriptură. După ce a fost tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, „ucenicii lui au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să-i dea de ştire lui Iisus“ (Matei 14, 12). De asemenea, „bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el“ (Fapte 8, 2). Cunoaştem din istoria Bisericii câtă cinstire i-a fost acordată atât capului Sfântului Ioan Botezătorul, când a fost aflat, cât şi sfintelor moaşte ale arhidiaconului Ştefan, care au fost răspândite până la Constantinopol, şi în Africa la Hippo, unde a slujit Fericitul Augustin.

Moaştele sunt cu adevărat sfinţite, adică poartă pecetea dumnezeiescului, sunt purtătoare de har, întrucât s-au împărtăşit de slava şi puterea dumnezeiască: "Nu ştiţi că trupurile voastre sunt templu al Sfântului Duh, care locuieşte întru voi?” (1 Cor 6,19). Sfânta Scriptură ne spune despre minuni făcute prin trupurile sfinţilor în vremea vieţuirii lor pământeşti, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de curgerea sângelui ei numai prin atingere de haina Mântuitorului (Matei 9, 21; Marcu 5, 28; Luca 8, 43–44; Matei 14, 36), şi mulţi oameni se vindecau numai atingându-se de ştergarele şi de trupul Apostolului Pavel (Fapte 19, 11–12), iar alţii, numai prin trecerea umbrei trupului Apostolului Petru peste ei (Fapte 5, 15).

Proslăvind sfintele moaşte pentru puterea minunată ce le-a fost dată de Dumnezeu, creştinul ortodox cinsteşte însăşi puterea dumnezeiască din ele, „pentru că un om ca toţi oamenii nu poate săvârşi multe şi mari minuni. Nu te uita dar, la aceea că trupul mucenicului zace Înainte gol şi lipsit de activitatea sufletească, ci uită-te la aceea că În el săIăşluieşte o altă putere mai mare decât Însuşi sufletul, adică harul Sfântului Duh, care prin lucrările sale cele minunate ne Încredinţează despre adevărul Învierii prin minunile pe care le face.” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Aşadar sfintele moaşte au ca temei credinţa că există o legătură specială între sufletul unui sfânt şi trupul lui, pe care moartea nu o poate distruge. Prin harul Sfintelor Taine credincioşii intră în legătură cu Însuşi Hristos. Prin fiecare Sfântă Taină, creştinul se împărtăşeşte de harul dumnezeiesc care lucrează şi înduhovniceşte întreaga fiinţă. Astfel, prin Sfintele Taine "moartea din trupul credincioşilor cedează, treptat făcând loc vieţii veşnice. Să mergem cu toţii, cu neştirbită credinţă, să o rugăm pe Sfânta Muceniţă Filoteia să se roage pentru noi, pentru iertarea şi mântuirea noastră, Lui Hristos Dumnezeu!

Sursa: basilica.ro

.

• Sfanta Mucenita Filoteia din Atena
  Publicat in : Vietile sfintilor