Cu ocazia “Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi şi Anului comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”, miercuri, 6 mai 2015, de la ora 17.00, la Centru de Plasament “Ana” din Râmnicu Vâlcea, în cadru proiectului “Iubirea de aproapele meu”, s-a desfăşurat manifestarea social-culturală “Bucuriile suferinţei”. La evenimentul iniţiat de doamna Zenovia Zamfir şi organizat de Liga Femeilor Creştin Ortodoxe din Vâlcea, în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană “Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, Societatea Culturală “Anton Pann”, Asociaţia “Zâmbete Colorate” şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială si Protecţia Copilului din Vâlcea, a fost invitat scriitorul Ilorian Păunoiu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Un trup aparent firav, o faţă senină, cu ochii mari, pătrunzători, un zâmbet cuceritor, o poveste de viaţă impresionantă. El a relatat: “M-am născut în satul Meieni, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea, pe Valea Luncavăţului, aproape de Pădurea Cotoşmanei. Părinţii mei, Păunoiu Constantin şi Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste şi într-un mod cu totul special; mama mi-a dat o educaţie religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viaţa şi creaţia literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naştere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de graţie 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrită în jurul vârstei de 7 ani, când o boală ciudată, o neputinţă de neînţeles, începea să-şi facă apariţia: la început cu febră musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educaţie fizică faţă de colegii de şcoală primară. A început de atunci calvarul existenţei mele, calvar şi mântuire totodată. Mi-am căutat leacul, cum se spune, prin spitale, policlinici, cabinete medicale, între speranţă şi dezamăgire, iar în vara lui 1974, la 9 ani, Spitalul de boli neuromusculare Vâlcele, din judeţul Covasna, mi-a dat diagnosticul bolii: Distrofie musculară progresivă de tip Duchenne, boală nevindecabilă, care progresiv duce la atrofierea gravă a segmentelor neuromusculare. Voi relata mai pe larg într-o carte de memorii.”
Scriitorul Ilorian Păunoiu a debutat în literatură cu versuri, publicând în “Vâlcea literară” (1986), revistă a Societăţii Literare “Anton Pann”. Au urmat apariţiile sale în presa scrisă de specialitate (Tribuna, la Cluj; Luceafărul, la Bucureşti), la posturile de radio şi televiziune. A publicat mai multe cărţi: “Strigarea numelui” (1998), “Jocul secundei” (1999), “Scrisori către aproapele. Introducere în agapologie. Eseuri” (2000), “Simfonia pentru spadă şi crin” (2005), “Cântarea cântărilor” (2008) - transpunerea în versuri a celebrului text biblic. În anul 2014 a devenit membru în Uniunea Scriitorilor din România.
Sursa: Arhiepiscopia Râmnicului .
-
Iubirea de aproapele
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ospitalitatea, raporturile cu strainii
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.