În Munții Bârgăului, nu departe de Pasul Tihuța, la granița dintre Ardeal și Bucuvina, găsești un colț de Rai, unde viața se scurge tihnit, firesc, într-o bucurie deplină a lucrurilor simple. Aici, la peste 1200 de metri altitudine, în singurătatea munților și în foșnetul brazilor, simți că cerul este mai aproape și că toți oamenii îți sunt frați. O astfel de experiență înălțătoare au trăit și tinerii români și germani care au participat în luna august la tabăra de lucru de la mănăstirea Piatra Fântânele.
În cele două săptămâni, tinerii au lucrat pe șantier, cot la cot cu meșterii care trudesc împreună cu obștea mănăstirii să construiască o casă primitoare pentru cei 18 copii, găzduiți de mănăstire și ajutați să meargă la școală. În fiecare dimineață, după rugăciunea comună, voluntarii cu mănuși în mâini și căști de protecție treceau la treabă. Nimic nu i-a putut opri, nici arșița din timpul zilei, nici oboseală și nici lipsa de experiență. Gândul că prin strădania lor pot să aducă puțină alinare unor copii frumoși, dar lipsiți de posibilități, le-a dat imboldul necesar să continue munca zi de zi. Doar pe înserate mai găseau puțin răgaz să stea de vorbă unii cu alții, să se cunoască și să-și împărtășească din gânduri, trăiri și vise.
Pentru Roxana, o tănără voluntară din Cluj, tabăra a fost o experiență inedită. Dacă la început nu știa nimic despre felul cum se lucrează pe un șantier, acum se simte mândră că munca ei a dat roade. La Piatra Fântânele Tudor, un alt tânăr voluntar din Cluj, și-a găsit a doua casă. Aici și-a făcut prieteni noi și a învățat lucruri utile care să-i folosească în viață. Și tinerii din Germania au fost cuceriți de bunătatea și ospitalitatea maicilor de la Piatra Fântânele. Spun că își vor reaminti cu drag de oamenii frumoși pe care i-au întâlnit, de bogăția tradițiilor locului, precum și de prietenia pe care au legat-o cu tinerii români.
Bucuria și generozitatea pe care o răspândește Maica stareță Pamfilia Solcan, alături de obștea pe care o conduce a fost resimțită pe deplin de tinerii români și germani din tabără. Nu numai starea acesata de bucurie și de comuniune îi determină pe tineri să se reîntoarcă pe aceste meleaguri an de an, ci și prezența lui Hristos de care se împărtășesc participând la slujbele mănăstirii. Celor 30 de tineri români și germani li s-a alăturat și pr. Bogdan Ivanov consilierul cultural al Arhiepiscopiei Clujului. Părintele nu numai că le-a oferit îndemnuri de viață celor prezenți în tabără, ci a și muncit cot la cot cu ei, bucurându-se împreună de fiecare moment.
Un moment emoționant pentru tinerii din tabăra de la Piatra Fântânele a fost și întâlnirea cu vizita ÎPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Înaltpreasfinția Sa a dorit să vină în mijlocul lor pentru a le spune prin viu grai că ceea ce fac ei la mănăstire este foarte important , că tot ce realizează este pentru Hristos și că se numără printre ctitorii acestui așezământ monahal. Mitropolitul Clujului i-a îndemnat pe tineri să fie apostoli ai lui Hristos și să ducă mai departe în lume mesajul iubirii și al păcii.
Tabăra de lucru de la Mănăstirea Piatra Fântânele reprezintă doar o mică parte din rezultatele unui frumos parteneriat între Biserica Evanghelică din Germania și Arhiepiscopia Clujului. Colaborarea a început în urmă cu 20 de ani, iar unul dintre cei care a facilitat acest schimb de experiență între cele două biserici surori a fost părintele Ștefan Iloaie. La Mănăstirea din Pasul Tihuța au mai avut loc în urmă cu mai bine de un deceniu alte două tabere de lucru româno-germane. Cu un zâmbet larg pe chip părintele duhovnic de la Piatra Fântanele, Gavril Horț își aduce aminte de acele începuturi și de tinerii germani de atunci, care au fost la fel de impresionați de spiritualitatea și tradiția ortodoxă ca și cei de acum. După o întrerupere de câțiva ani taberele de lucru de la Mănăstirea Piatra Fântânele au fost reluate din inițiativa unor tineri germani care au rămas legați de acest loc.
Impresionați de povestea copiilor care trăiesc în cătunele izolate dintre Munții Călimani și Munții Rodnei și care fără ajutorul maicilor de la Mănăstirea Piatra Fântânele nu ar fi putut să meargă la școală, tinerii germani, dar și cei români au dorit să se implice mai mult și să găsească resurse materiale pentru a veni în sprijinul acestor copii. Ei au început să strângă fonduri, fiecare din comunitățile de unde proveneau, și să le doneze mănăstirii pentru a le asigura copiilor tot ce au nevoie pentru a putea merge la școală. În urmă cu 10 ani, la poarta mănăstirii a venit să ceară ajutor o copilă, aflată la vârsta adolescenței. Situația în care se afla era una disperată. Tânăra era însărcnată și nimeni nu a vrut să-i acorde nici o șansă pentru a aduce pe lume pruncul. Impresionată de drama prin care trecea această fată maica Pamfilia Solcan a decis să o primească la mănăstire și să o ajute. Așa a început povestea primirii copiilor la mănăstirea Nașterea Maicii Domnului de la Piatra Fântânele. Printre primii copii găzduiți de așezământul monahal din Pasul Tihuța se află și Dănuța și Irina, două fete a căror viață s-a schimbat complet de când au fost primite de maicile de aici. Deși mulți copiii vin la mănăstire cu un sentiment de îndoială, crezând că viața lor va fi una austeră, temerile lor se risipesc foarte repede pentru că la mănăstire ei se bucură de toată libertatea de care un copil are nevoie pentru a crește și a se dezvolta frumos. Maicile sunt implicate trup și suflet în educația lor și țin seama cu foarte multă atenție de înclinațiile pe care le au cei mici.
La mănăstirea Piatra Fântânele, în obștea maicilor de acolo, copiii și-au găsit o a doua familie, de care se bucură și după ce pleacă în lume să-și găsească un rost în viață. Legătura aceasta profundă nu se pierde câtuși de puțin o dată cu trecerea timpului. Atât în momentele grele ale vieții, cât și în cele fericite, cei care au fost la mănăstire, oricât de departe s-ar afla, cer sfatul maicilor și găsesc întotdeauna o vorbă bună, o încurajare și un ajutor. Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Piatra Fântânele a avut menirea de a educa și forma tinerele generații încă de la înființare. Primul stareț pr. Vasile Luncan a fost cel care a sprijinit înființarea școlii din Piatra Fântanele, iar în timpul celui de-al doilea război mondial când școala a fost închisă, el a fost cel care și-a asumat rolul de dascăl, predând lecții în incinta mănăstirii, copiilor din sat.
Pe culmile munților, pe drumul ce unește Transilvania de Bucovina Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului din Piatra Fântânele se dezvăluie ca un locaș de spiritualitate ortodoxă, o vatră a tradițiilor românești, dar și ca un loc aparte în care visele copiilor și ale tinerilor din cătunele izolate încep să prindă aripi.
Sursa: radiorenasterea.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.