Masurile canonice impotriva coruptiei

1. Măsuri privind hirotonia și numirea în parohii
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a învățat limpede că „nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona” (Matei 6, 24). Cu toate acestea, încă de la începuturile ei, Biserica s-a confruntat cu tentația corupției întruchipată în dorința lui Simon Magul, care a dorit să cumpere harul preoției cu bani (cf. Faptele Apostolilor 8, 18-24). Această tentativă de cumpărare a harului a fost imediat condamnată în termeni foarte duri și categorici de către Sfântul Apostol Petru, care i-a răspuns lui Simon Magul astfel: „Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agonisește cu bani. Tu n-ai parte, nici moștenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te deci de această răutate a ta și te roagă lui Dumnezeu, doară ți se va ierta cugetul inimii tale” (Faptele Apostolilor 8, 20-22). De atunci, orice act sau tentativă de corupție în Biserică a fost numit simonie după numele celui care pentru prima oară a încercat să cumpere cu bani harul preoției.

Totodată, Biserica a condamnat categoric orice act sau tentativă de simonie, formulând canoane (reguli pastorale) clare în acest sens, care au fost aprobate sinodal ca având valabilitate universală. Prin canonul 29 apostolic s-a stabilit că, „dacă vreun episcop, preot sau diacon ar dobândi această demnitate prin bani, să se caterisească el și acela care l-a hirotonit, și să fie scos cu desăvârșire și de la comuniune, precum Simon Magul de către Petru”. În același mod este prevăzută sancționarea simoniei (corupției) și în canonul 90 al Sfântului Vasile cel Mare, în canonul 1 al Sfântului Ghenadie al Constantinopolului și în canonul 1 al Sfântului Tarasie al Constantinopolului. Așadar, canoanele Bisericii îi sancționează dur pe toți cei implicați în acte de corupție, deoarece corupția dăunează direct și grav vieții ecleziale și societății în general. Această modalitate de sancționare dură a corupției este reglementată detaliat în canonul 2 al Sinodului IV ecumenic din anul 451, în canoanele 22 și 23 ale Sinodului trulan din anul 692, precum și în canoanele 4 și 5 ale Sinodului VII ecumenic din anul 787.

În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române s-a stabilit că „preoții și diaconii se recrutează dintre doctorii, absolvenții de masterat și licențiații facultăților de teologie, specializarea Teologie Pastorală, care au susținut examenul de capacitate preoțească” (art. 123 alin. 1), și că aceștia „sunt numiți la parohie de Chiriarh, într-o ședință a Permanenței Consiliului Eparhial, cu respectarea prevederilor statutare și regulamentare bisericești” (art. 123 alin. 2). De asemenea, s-a stabilit că „numirea și transferarea preoților și a diaconilor la parohii se fac prin concurs” (art. 123 alin. 3) și că, „pentru a putea fi numiți, candidații la posturile de preot și diacon trebuie să corespundă condițiilor canonice, statutare și regulamentare” (art. 123 alin. 4).

Pe baza prevederilor canonice, statutare și regulamentare, precum și a hotărârilor sinodale, în ședința din 21 iulie 2011, Sfântul Sinod a aprobat Ghidul (Îndreptarul) privind numirea și transferarea clerului în parohii (hotărârea sinodală nr. 5404/2011), care stabilește detaliat modalitatea de înființare a posturilor clericale și de ocupare a acestora și care trebuie să se aplice în mod obligatoriu în orice parohie.

2. Măsuri privind donațiile
Prevederile statutare și regulamentare prevăd că donațiile care se fac Bisericii trebuie să fie înregistrate de responsabilul unității de cult care acceptă donația și, apoi, să fie justificate, precum și că donatorul nu are niciun drept asupra unității de cult căreia îi oferă o donație.

În acest sens, în Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, s-a stabilit că, „în mănăstirea, schitul sau metocul date în folosință prin sfințire, niciunul dintre ctitori, donatori și binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosință sau amestec în conducerea, administrarea și viața spirituală a acestora” (art. 75 alin. 3). În Regulamentul Administrării Bunurilor Bisericești se prevede clar că „donațiile de orice natură și legatele se acceptă numai dacă sunt de un real folos unităților bisericești” (art. 4 alin. 1), indicându-se apoi detaliat procedura de urmat în astfel de situații, precum și organismele bisericești, care pot aproba acceptarea de donații (art. 4 alin. 2-4 și art. 5).

În plus, în ședința din 17 februarie 2012, Sfântul Sinod a hotărât că, „din momentul intrării în monahism sau în arhierie, monahii și ierarhii nu mai pot primi donații în nume personal, ci doar pentru mănăstirea sau eparhia în care își desfășoară activitatea” (punctul 4 al hotărârii sinodale nr. 945/2012).

3. Sancțiuni privind corupția
Referitor la cei care nu respectă prevederile canonice, statutare și regulamentare și nici hotărârile sinodale referitoare la numirea și hirotonia de clerici, Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române precizează următoarele:

„Simonia (corupția) este fapta prin care, în schimbul unor valori (bani, bunuri sau avantaje), ori prin prietenie, nepotism, influențe sau presiuni politice și de orice natură, se obține o hirotonie, eparhie, parohie, funcție, distincție sau avansare clericală, precum și admiterea, notarea, absolvirea sau promovarea în învățământul teologic preuniversitar, universitar și postuniversitar” (art. 15 alin. 1);
„Simoniac este atât cel care pretinde ori impune mita sau folosul necuvenit, cât și cel care oferă, acceptă, mijlocește sau patronează acestea” (art. 15 alin. 2);
Simonia (corupția) se sancționează astfel:
în cazul clericilor, cu destituirea din slujirea clericală sau caterisirea, în funcție de gravitatea faptei (art. 5 alin. 1 lit. a);
în cazul mirenilor, prin retragerea binecuvântării (aprobării scrise) chiriarhale de a desfășura o anumită activitate în Biserică (art. 5 alin. 1 lit. b);
în cazul monahilor, cu excluderea din monahism și interdicția de a purta haina monahală (art. 5 alin. 1 lit. c).
Prin urmare, în Biserica Ortodoxă Română, potrivit învățăturii de credință și disciplinei canonice, nu se justifică sub nicio formă actele sau tentativele de corupție, iar pentru cei implicați în astfel de acte sau tentative sunt prevăzute canonic, statutar și regulamentar sancțiuni clare, ce se aplică de autoritățile canonice disciplinare sau de instanțele de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Desigur, aplicarea măsurilor și sancțiunilor canonice privind corupția depinde în primul rând de conștiința și caracterul ierarhilor, clericilor și mirenilor cu responsabilități în administrația bisericească.

Cancelaria Sfântului Sinod

Sursa: basilica.ro

Pe aceeaşi temă

05 Decembrie 2023

Vizualizari: 301

Voteaza:

Masurile canonice impotriva coruptiei 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

coruptia simonia

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE