Parintele Alexandru, de la Chilia Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, este unul dintre acei muritori care au ales sa urmeze indemnul la desavarsire rostit de Hristos. Lasand in urma averi si familie, Parintele vietuieste de patru ani la Muntele Athos. Joi seara, el s-a aflat la Targu-Mures, unde le-a impartasit credinciosilor din experienta sa duhovniceasca, in cadrul conferintei "Crestinismul si problemele lumii contemporane"

Dupa ce a facut un istoric al Muntelui Athos, Parintele Alexandru a vorbit despre minunile care au avut loc si continua sa se petreaca pana in zilele noastre pe Sfantul Munte. Unul din cele mai puternice exemple in acest sens este manastirea Marea Lavra, unde de peste 1000 de ani, hambarele sunt mereu pline, nu datorita oamenilor, ci gratie harului lui Dumnezeu. La fel de graitoare sunt miracolele care au drept izvor icoanele Mantuitorului, Maicii Domnului si Sfantului Ioan Botezatorul. In continuare, parintele s-a referit la maladiile lumii contemporane - goana dupa bogatii, putere si placere, toate in dezacord cu viata intru Hristos. Apreciind ca omenirea a ajuns in vremurile apocaliptice, in care duhurile rele s-au dezlantuit cu toata puterea pentru a insela si diviza, Parintele Alexandru a spus ca singurul mijloc de a rezista asaltului raului este viata traita in curatie sufleteasca si trupeasca, calauzita de harul lui Dumnezeu.

Un material amplu despre conferinta oaspetelui athonit va putea fi citit in paginile "Ziarului de Mures". Cu aceasta ocazie, Parintele Alexandru va raspunde si intrebarilor puse de cei care au luat parte la conferinta.

Publicam in avanpremiera un scurt fragment din cadrul conferintei, referitor la una din minunile care au loc in prezent la Sfantul Munte - schimbarea la fata a icoanei Prodromita, de la Schitul Prodromu, unde Parintele Alexandru s-a ocupat de primirea oaspetilor asezamantului monahal:"Am avut sansa sa fiu doi ani arhondar la Schitul Prodromu, intre 2001 si 2003, si multi, sute, mii de oameni au venit, si i-am dus sa le arat si sa le vorbesc despre sfanta icoana Prodromita, care este imbracata in argint, iar chipurile cele nepictate de mana sunt lasate descoperite si au o frumusete care nu poate fi descrisa…Si ducandu-ma acolo zilnic, si in fiecare zi de multe ori, am observat ce citisem candva: chipurile Maicii Domnului si ale Mantuitorului se schimba. Atunci cand vin crestini deschisi si cu buna dorinta de a afla har si de a afla ajutor de la Dumnezeu, cu inima deschisa si se inchina sfintei icoane, Mantuitorul zambeste. Apare un zambet pe chipul Lui pe care nu vi-l puteti inchipui cat de minunat si de frumos este. Si Maica Domnului isi lumineaza chipul. Cand se intampla sa vina acolo protestanti, necredinciosi, chipurile sunt mahnite, sunt umbrite. Am observat lucrul acesta, si nu l-am comentat cu altii, pentru ca este o minune, si este o traire, si o perceptie pe care unii o au, altii nu o au. Si atunci am zis: "sa nu ma pun intr-o situatie delicata si sa spun unora si sa zica ca e o parere a mea. Mai bine sa stau linistit si daca e sa le descopere Dumnezeu si Maica Domnului, vor vedea si ei. Daca nu, sa raman eu cu parerea mea"…

Ei, sa vedeti minune care s-a petrecut acum. A venit un credincios grec din Australia cu un calugar de la Marea Lavra, si cu o parte din familia lui, din Grecia. Cand au ajuns la sfanta icoana Prodromita, am observat cum Mantuitorul zambea. M-am bucurat si am zis: "Uite, sunt niste crestini adevarati!". I-am dus dupa aceea la icoana Sfantului Ioan Botezatorul, si le-am spus ce v-am spus si dumneavoastra: "Uite, ce incruntat este Sfantul datorita faptului ca i-a gonit pe turci la 1821 si, greci fiind, fiind vorba de 1821, s-a aprins in ei mandria si bucuria invingatorilor, ca a fost victoria lor asupra turcilor, si s-au bucurat cand au auzit ca turcii au dat bir cu fugitii, goniti de icoana sfantului si de credinta noastra ortodoxa. Si atunci, le-am spus: "Pe cat de incruntat este sfantul acuma, pe atat de bucuros era Mantuitorul cand v-a vazut ca ati venit, si zambea". Si au zis: "Dar cum zambea?", si atunci mi-am dat seama ca ei nu dadusera atentie la ce vedeam eu. Si am spus: "N-ati vazut?" - "Nu, n-am vazut. Ne-am uitat, ne-am inchinat, am pus metanie, am aprins lumanari."

Le-am spus: "Pai, cand vin oameni cu credinta puternica si adevarata, Mantuitorul zambeste, Pruncul zambeste, Maica Domnului se lumineaza. Cand vin protestanti, si atei, si necredinciosi, vin ca la muzeu, sunt tristi si chipurile nu au stralucire." "Da? Ia sa vedem. Hai sa mergem inapoi si sa vedem". Si am zis: "Doamne, daca se intampla sa fie o parere a mea. ma fac de ras". Si am zis: "Doamne, ajuta-ma si descopera si lor ce mi-ai descoperit mie", si m-am rugat, pe drum m-am tot rugat, si cand am intrat din nou in biserica mare, Pruncul stralucea si zambea mai tare ca niciodata, iar ei cand au vazut, s-au bucurat, mi-au multumit, imi sarutau mainile ca nu stiu cui, eu nu stiam cum sa le raspund, si a fost asa o bucurie, si ne-au dat lacrimile tuturor de bucurie. Icoana, sfanta icoana stralucea, Maica Domnului stralucea, Pruncul Iisus zambea, si era o bucurie si o fericire crestineasca, o comuniune pe care numai daca o traiesti o simti. Astfel de minuni se petrec acuma in Sfantul Munte, si se petrec mereu, si se petrec si in Romania, se petrec si in sfanta aceasta biserica, in caminele dumneavoastra, in manastirile din Romania, desi sunt atatea si atatea amenintari, si atatea si atatea ganduri vrajmase la adresa noastra."

Ioan BUTIURCA

Sursa: Zi-de-Zi.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: