Mii de oameni au participat duminica, 20 martie, la Concertul In memoriam Mitropolitul Bartolomeu, organizat de Fundatia „Mitropolitul Bartolomeu” cu ocazia implinirii, pe 18 martie, a 90 de ani de la nasterea vrednicului de pomenire Inaltpreasfintitul Bartolomeu. Ideea acestui eveniment a fost lansata in urma cu 6 luni, pentru aniversarea celor 90 de ani de viata ai ierarhului, insa, in urma trecerii la Domnul, evenimentul a fost dedicat comemorarii personalitatii Inaltpreasfintiei Sale. Asa cum insusi Mitropolitul Bartolomeu si-a dorit, concertul a fost sustinut de Cvartetul Transilvan al Filarmonicii din Cluj-Napoca, in deschidere fiind un recital de muzica sacra al Coralei „Pslamodia Transylvanica”, dirijata de pr. prof. univ.

dr. Vasile Stanciu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj. Teologul clujean Radu Preda a evocat personalitatea complexa a Mitropolitului Bartolomeu, pornind de la cele trei mari virtuti ale sale: iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni si iubirea de libertate.

La concertul dedicat Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Bartolomeu au participat Inaltpreasfintitul Andrei Andreicut, Mitropolitul ales al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Preasfintitul Timotei, Episcopul Spaniei si Portugaliei, Preasfintitul Vasile Somesanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, Preasfintitul Florentin Crihalmeanu, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, precum si personalitati ale culturii si administratiei, profesori, preoti, politicieni si simpli credinciosi care l-au iubit si apreciat pe arhipastorul lor.

Corala „Pslamodia Transylvanica” a sustinut un recital de muzica sacra, avandu-i ca solisti pe arhidiaconul Gavril Varva, soprana Florica Unguras si mezzosoprana Maria Pop.

Concertul Cvartetului Transilvan, format din Gabriel Croitoru – vioara I, Nicusor Silaghi – vioara a II-a, Marius Suarasan – viola si Vasile Jucan – violoncel, a inclus piese ale unor compozitori precum: Wolfgang Amadeus MOZART, Jules MASSENET, Joseph HAYDN, Antonín Leopold DVOŘÁK, dar si selectii din Suitele Romanesti, interpretate cu o originalitate si virutozitate remarcabile. Violonistul Gabriel Croitoru a cantat pe vioara Guarnieri 1731, care a apartinut compozitorului George Enescu.

Mitropolitul Bartolomeu, omul fara viclesug

„Omul fara viclesug”, asa ramane Mitropolitul Bartolomeu pentru vechiul sau prieten duhovnicesc, acum succesorul sau in scaunul de mitropolit, Inaltpreasfintitul Andrei Andreicut, dupa cum l-a descris in cuvantul adresat in deschiderea concertului In memoriam Mitropolitul Bartolomeu. In memoria Inaltpreasfintitului Andrei va ramane ca un om puternic, ceea ce l-a ajutat sa treaca prin toate necazurile, curajos, calitate dovedita mai ales in perioada de detentie, ferm in fata problemelor societatii din ultimii 20 de ani, tenace, vocea fiindu-i auzita intotdeauna, chiar daca nu mereu si ascultata.

Pornind de la insemnatatea numelui, Bartolomeu, Inaltpreasfintitul Andrei il numeste pe vrednciul de pomenire mitropolit „daruit de Dumnezeu”: „Cand am devenit preot, lectura scrierilor lui Valeriu Anania imi oferea o adevarata desfatare duhovniceasca. Preafericitul parinte Patriarh Daniel, la slujba de inmormantare, l-a numit un „misionar printre intelectuali”. Noi realizam ca un mare barbat al credintei, al Scripturii si al spiritualitatii romanesti s-a mutat in eternitate si nu suntem in stare sa subliniem indeajuns complexa lui personalitate de teolog, dramaturg, poet, scriitor, traducator, orator de seama, mai ales ierarh energic si categoric. Numele pe care l-a purtat Mitropolitul Bartolomeu spune cate ceva despre puternica-i personalitate. Noi, oamenii, suntem tentati sa ne ascundem cu viclenie gandurile si vicleniile. Mitropolitul Bartolomeu n-a facut acest lucru”.

Omul Bartolomeu Anania

Ca unul a carui viata a fost profund marcata de experienta Inaltpreasfintitului Bartolomeu, inca inainte de a deveni Arhiepiscop si Mitropolit al Clujului, cunoscutul teolog clujean Radu Preda a sintetizat personalitatea complexa a iubitului ierarh prin prisma a trei virtuti care l-au caracterizat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de oameni si iubirea de libertate. Departe de a putea fi cuprinsa in cateva cuvinte, viata Mitropolitului Bartolomeu a cunoscut nevointe dintre cele mai aspre, chinuri dintre cele mai covarsitoare, dar si bucurii dintre cele mai inaltatoare, fiind, de-a lungul intregii vieti, un model pentru toti, asa cum va ramane in vesnicie.

Teologul Radu Preda spune despre marele ierarh: „Iubirea lui Dumnezeu la parintele Anania s-a simtit de tanar, de foarte tanar. A avut un drum spiritual atipic, o traiectorie mai degraba de alpinist, unde putinele victorii pe verticala au fost platite cu tot atatea, sau mai multe, caderi in gol. De aceea, cand a ajuns pe pisc, n-a ajuns ca un invingator, ci ca un realist. A cunoscut elita monahismului romanesc. Nu a vazut puscaria ca pe o pedeapsa, ci a vazut-o ca pe o pedeapsa pentru pacatele trecute, si pentru, eventual, cele viitoare, ca pe o pedagogie a lui Dumnezeu. Perioada americana a fost, literar vorbind, una foarte bogata, a scris mult, cu voluptate, angajat, luptator, a avut parte de cele mai sinistre surprize”.

Copilaria Mitropolitului Bartolomeu apare, din spusele teologului clujean, ca o copilarie fericita, instelata, luminata de pasiunea cititului, iar mai tarziu a scrisului. La seminar s-a bucurat de grija unor dascali eminenti, fiind indrumat apoi spre mari universitati. Dar cel mai important moment spiritual din viata ierarhului a fost decizia de a intra in monahism, despre care Radu Preda spunea ca „nu a fost o hotarare usoara, dar nici gandita, a fost ca un trasnet, un pariu”. Valeriu Anania ramane pentru cel pe care l-a inspirat un om cu o inteligenta sclipitoare, „de multe ori in contradictie cu smerenia”.

Numit Arhiepiscop al Clujului, Inaltpreasfintitul Bartolomeu a urmarit si a luptat pentru dinamizarea activitatii pastorale a clerului si pentru diversificarea ei in functie de cerintele societatii, pentru implicarea Bisericii in actiunile de asistenta sociala organizate, pentru refacerea legaturilor dintre Biserica si Cultura, pentru indrumarea expresa a tineretului – de la amvon si prin diverse intalniri –, pentru dezvoltarea relatiilor ecumenice practice prin pastrarea identitatii proprii. Nu i-a fost usor nici in aceasta calitate, avand responsabilitati multiple, pe care si le-a dus la indeplinire cu daruire.

„A avut si experienta sufleteasca, foarte amara, de a fi tradat de propriii lui frati, unii fiindu-i de ani buni colegi in Sinod. Nu le-a cerut niciodata socoteala, nu i-a acuzat, ci s-a rugat pentru ei ca sa le ierte Dumnezeu pacatele”, spune Radu Preda.

Pentru ceilalti ierarhi, pentru monahi, preoti, oameni de cultura, dascali, dar si simpli credinciosi, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu va ramane ca un om care a stapanit cu desavarsire cuvantul, atat in scrierile sale, in valoroasa opera literara, dar mai ales in valoroasa mostenire spirituala pe care a lasat-o in sufletele tuturor: Cuvantul lui Dumnezeu. Prin predicile rezultate dintr-o minte agera, o cultura mereu alimentata si o experienta bogata, a sadit in inimile oamenilor invatatura Evangheliei, dincolo de inteligenta-i sclipitoare, facandu-si sfaturile greu de a nu fi urmate si gandurile imposibil de a fi uitate. Si, asa cum spunea teologul Radu Preda, „in cazul Mitropolitului Bartolomeu avem un om de litere, care a devenit un om al Cuvantului”.

Sursa: radiorenasterea.ro
 

.