Incepand din ziua de sambata, 30 noiembrie, enoriasii dar si giurgiuvenii vor avea posibilitatea sa se inchine si la o parte din moastele Sfintei Mucenite Sabina, daruite de catre Preasfintitul Parinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Bisericii Inaltarea Domnului din municipiu.

Sfintele moaste au fost primite in dar de la Arhiepiscopia Romano-Catolica de Genova - Italia prin mijlocirea Pr. Dr. Constantin Filip Sorin de la Parohia Ortodoxa Romana Sf. Dimitrie din Genova, fiind aduse de o delegatie a Episcopiei Giurgiului compusa din Arhim.

Sfanta Mucenita Sabina s-a nascut in Roma la sfarsitul secolului I, fiind fiica unui nobil exploatator de mine foarte bogat numit Herodes. Crescuta in curatie si bunacuviinta, deprinzand de mica cele mai alese invataturi, la vremea cuvenita parintii au casatorit-o cu un tanar nobil, pe nume Valentin, care avea dregatoria de senatorla Roma. Ramasa vaduva, foarte de tanara, Sabina, hotaraste sa nu se mai casatoreasca ci sa vietuiasca in curatie. Petrecandu-si viata de zi cu zi in luxosul ei palat Aventino, pe locul in care se afla astazi biserica ei, Sabina, cumpara o sclava, fecioara, pe nume Serapia, care era de neam din Antiohia Siriei iar de credinta era crestina. Vreme indelungata, Sabina se purta cu asprime asupra slujnicei sale, Serapia, pe o mustra neincetat cu cuvinte dosaditoare supunandu-o la grele si epuizante munci. Serapia, insa, ca o adevarata urmatoare a Mantuitorului Hristos, rabda toate cu bucurie si smerenie, straduindu-se sa slujeasca cat mai bine stapanei sale. Vazand smerenia si indelunga rabdare a Serapiei, Sabina a intrebat-o pe aceasta cum poate rabda fara sa carteasca, fara sa se planga, si fara sa se vada tristete pe fata ei. Atunci, Serapia i-a marturisit ca este crestina si ca Hristos, Dumnezeu, cel ce a rabdat rastignire, o intareste sa rabde toate greutatile, defaimarile si greutatea muncilor. Cuvintele ei pline de dragoste au intors spre bunatate inima Sabinei, care de acum dorea din ce in ce mai mult sa invete si ea aceasta religie in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, primind in cele din urma haina Sf. Botez. La indemnul Serapiei, de acum prietena ei, au decis sa se retraga la una din mosiile pe care Sabina le detinea in regiunea Umbria, ducand aici o viata singuratica, dedicandu-se muncii si rugaciunii; propovaduind dreapta credinta tuturor fecioarelor, femeilor si vaduvelor din acel tinut.

În scurt timp, prefectul locului, pe nume Berilo, a aflat de aceste intalniri ale femeilor, si chiar daca la inceput nu le-a dat importanta, de indata ce afla ca in cadrul acestor intalniri, Serapia si Sabina predicau credinta crestina, a dat porunca ca Serapia sa fie prinsa si adusa la judecata. Cand Sabina a vazut soldatii ajungand la poarta casei ei, si-a trimis sclavii sa inchida portile, dar cum Serapia nu inceta sa isi roage stapana sa nu se puna in pericol pentru ea, au deschis portile soldatilor care au arestat-o pe Serapia. Indignata, Sabina a poruncit sa i se pregateasca trasura si s-a prezentat in fata dregatorului Berilo, care, impresionat de nobletea , bogatia si demnitatea puternicei doamne Sabina; i-a fost frica sa inceapa vreo actiune impotriva unei patriciene si a eliberat-o pe Serapia care a revenit la doamna ei. Dupa trei zile, Berilo a aranjat sa o aresteze pe Serapia, atunci cand Sabina era plecata. Refuzand cu tarie sa jertfeasca zeilor, Serapia a fost data la chinuri fiind lovita cu toiege si arzandu-i-se trupul cu faclii, dar fiind pazita nevatamata, in cele din urma i-au taiat capul aproape de arcul lui Faustino in ziua de 28 iulie.

Cand a aflat, de moartea Serapiei, Sabina s-a dus sa ia Sfintele ei moaste, pe care ungandu-le cu uleiuri aromate le-a infropat cu evlave in mormantul ce si-l pregatise siesi in in cimitirul Vindiciano, langa Aventino. Marturisind pe fata credinta in Hristos, Sabina a continuat a propovaduit cu tarie pe Mantuitorul Hristos, cercetand cu milostenii pe crestinii din catacombele romei, ingrijind pe cei saracilor, vizitand pe cei bolnavii, si intrand pana in cele mai rau famate locuri ca sa dea speranta si nadejde tuturor.

Atitudinea sa indrazneata a atras atentia noului prefect pe nume Elpidio, care a trimis sa o aresteze si sa o aduca la judecata, in fata lui. A amenintat-o poruncindu-i sa renunte la obiceiurile crestinesti si sa jertfeasca idolilor. Ramanand puternica intru marturisirea Mantuitorului Hristos, prefectul a poruncit ca Sf. Sabina sa ii fie confiscate toate averile si sa i se taie capul in vazul tuturor, la arcul lui Faustino, in acelasi loc unde fusese martirizata Serapia, slujnica ei. Era in anul 126 in a 29 zi a lui august.

Sursa: episcopiagiurgiului.ro

• Episcopia Giurgiului
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: