Cuvantul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit la slujba savarsita in noaptea trecerii dintre ani (2013-2014), la Catedrala patriarhala:
Cu ajutorul lui Dumnezeu la trecerea in anul nou, 2014, am multumit Lui pentru binefacerile primite de la El in anul 2013 si ne-am rugat sa ne invredniceasca sa sporim in dreapta credinta, in dragostea catre El si cea catre aproapele si intru toate faptele bune (Rugaciunea de multumire din cadrul Slujbei trecerii dintre ani). Slujba pe care am savarsit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezinta o atitudine sau o stare spirituala fata de timpul anului care s-a incheiat si de timpul anului care incepe. Aceasta slujba este o punte a recunostintei si a sperantei intre ani.

De aceea, lucrarea cea mai potrivita pentru petrecerea anului vechi si intampinarea anului nou este rugaciunea de multumire savarsita in Biserica lui Hristos, Imparatul Veacurilor. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, dupa nenumaratele si nespusele Lui binefaceri, decat sufletul recunoscator, care sa știe sa-I multumeasca pentru binefacerile primite” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea I, Omilii la Facere (I), Omilia XXXII, III, in PSB 21, trad.

, introd., indici si note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1987, p. 413).

Hristos Insuși multumeste Tatalui prin rugaciune (cf. Ioan 11, 41).

Sfantul Apostol Pavel ne arata ca multumirea este primul si cel mai important raspuns al crestinului fata de harul lui Dumnezeu revarsat asupra lui: „Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat voua in Hristos Iisus” – le spune el crestinilor din Corint (1 Corinteni 1, 4). Deci, raspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este multumirea sau euharistia, cum este numita in limba Sfintei Scripturi.

Din pacate, omul contemporan, superficial si secularizat duhovniceste, cere ajutorul lui Dumnezeu doar atunci cand trece prin necazuri sau suferinte, dar indata ce a scapat de suferinta, de saracie, de necaz, uita de Dumnezeu. Insa Mantuitorul Iisus Hristos nu fericește pe cei care sunt nerecunoscatori sau nemultumitori, ci pe cei care sunt recunoscatori si multumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, dupa cum se vede in Evanghelia vindecarii celor zece leprosi (cf. Luca 17, 17-18).

Cand omul nu multumește pentru binefacerile primite, el decade spiritual si se dezumanizeaza. Omul este cu adevarat om, adica fiinta rationala si relationala, cand este recunoscator lui Dumnezeu si oamenilor pentru darurile si binefacerile pe care le primește. Omul credincios si demn multumeste permanent lui Dumnezeu pentru ca traiește in creatia lui Dumnezeu si o foloseste, adica folosește aerul, apa, pamantul, caldura soarelui si toate cele facute de Dumnezeu pentru a sustine viata umana. Iar oamenilor care-l ajuta le multumește deoarece simte ca recunostinta este lumina vietii in comuniune si a cresterii lui spirituale in demnitate si bunatate.

Nerecunostinta dezumanizeaza pe om si il instraineaza de semeni, insa recunostinta ridica pe om in demnitate si il imbogateste spiritual.

De aceea, in fiecare duminica si sarbatoare de peste an, iar in manastiri chiar in fiecare zi din saptamana, Biserica aduce multumire sau recunostinta lui Dumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adica a Sfintei Multumiri sau a Sfintei Recunostinte.

Adresata lui Dumnezeu Tatal, Izvorul tuturor darurilor, multumirea Bisericii este oferita prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, „caci Dumnezeu așa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata veșnica ” (Ioan 3, 16). Din acest motiv, Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: „Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal” (Coloseni 3, 17).

Prin multumirea noastra adusa lui Dumnezeu crestem si ne imbogatim duhovnicește in relatia noastra cu El Daruitorul vietii vesnice (cf. 2 Corinteni 9, 11).
Asadar, nu Dumnezeu are nevoie de multumirea noastra, ci noi avem nevoie ca sa multumim lui Dumnezeu si oamenilor, prin cuvant si fapte de binefacere, pentru a ne imbogati duhovniceste si a creste in comuniune de iubire smerita si sfanta. Iar daca nu multumim lui Dumnezeu si oamenilor, intrerupem sau slabim comunicarea si comuniunea noastra cu Dumnezeu si cu semenii, saracim duhovniceste, ne inchidem in autosuficienta egoista si posesiva, pierzand bucuria sufletului bun, recunoscator si darnic.

Iata de ce Sfanta Liturghie euharistica, aceasta lucrare sfanta de recunostinta sau de multumire a Bisericii, este cea mai necesara lucrare si cea mai demna atitudine a ei in fata lui Dumnezeu, ca raspuns al ei la toate binefacerile primite de la El, cunoscute si necunoscute, aratate si nearatate deplin. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Infricoșatoarele Taine, pline de nespusa mantuire, savarsite la fiecare slujba, se numesc euharistie, adica multumire, pentru ca sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu fata de noi, pentru ca ne arata capul purtarii de grija a lui Dumnezeu si pentru ca prin toate ne pregatesc sa-I multumim lui Dumnezeu” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei, ”, Omilia XXV, III, in PSB 23, trad., introd., indici si note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 324).

Pentru a sublinia rolul esential al recunostintei in viata Bisericii ca raspuns la darurile lui Dumnezeu aratate in Iisus Hristos si in sfintii Lui, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2014 drept An omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii) si An comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni in Patriarhia Romana.

Astfel, fiecare in parte si toti impreuna, suntem chemati sa traim anul 2014 in primul rand ca un an al multumirii sau al recunoștintei aduse lui Dumnezeu pentru darul vietii, pentru sanatate si pentru tot ajutorul primit de la El. Totodata, trebuie sa multumim si celor prin care Dumnezeu lucreaza in viata noastra, si anume parintilor dupa trup care ne-au nascut si crescut, educatorilor, invatatorilor, profesorilor, preotilor si duhovnicilor care ne-au format intelectual si duhovniceste, precum si tuturor celor care ne-au ajutat sau ne ajuta ca timpul vietii noastre sa devina timp al binecuvantarii si al mantuirii, in iubirea Preasfintei Treimi.

Hristos Domnul, Imparatul veacurilor, sa va daruiasca tuturor celor care ati venit la biserica pentru a ne ruga impreuna la trecerea dintre ani bucuria multumirii sau a recunostintei, pe care sa o cultivati permanent in familiile si activitatile dumneavoastra intru multi si fericiti ani!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sursa: basilica.ro

.

• Multumirea si recunostinta
  Publicat in : Religie
• Recunostinta, floare rara si aleasa
  Publicat in : Duminica a 29-a dupa Rusalii
• Recunostinta, floare rara
  Publicat in : Religie
• Imnul de recunostinta catre Dumnezeu
  Publicat in : Ioan Iacob Hozevitul