Sfantul Ierarh Nectarie de la Eghina, numit de credinciosi Taumaturgul pentru vindecarile miraculoase, indeosebi de cancer, care s-au savarsit cu cei care s-au inchinat cu credinta sfintelor sale moaste, este unul din cei mai iubiti si cautati sfinti din Grecia.

S-a nascut la 1 octombrie 1846, in oraselul Silivria, pe tarmul Marii Marmara, la 20 de kilometri vest de Constantinopol.

La botez a primit numele de Anastasie, fiind al treilea copil dintre cei sapte pe care i-au avut parintii sai, Demos si Maria Kefalas. Primii ani de scoala i-a facut in oraselul natal, dovedindu-se un copil inteligent si dornic de invatatura, foarte atras de biserica si de sfintele slujbe.

La varsta de 14 ani a plecat la Constantinopol, unde a ucenicit in magazinul unui negustor, ducand o viata plina de privatiuni materiale, dar si de mangaiere duhovniceasca. La 20 de ani, Sfantul Nectarie s-a retras in insula Chios, ca invatator, timp de sapte ani educandu-i pe micii sai elevi in lumina iubirii de neam si credinta.

In 1873, la 27 de ani, a fost primit ca frate la Manastirea Nea Moni, primind, patru ani mai tarziu, la hirotonia intru diacon, numele de Nectarie. Fiind sprijinit material, parintele Nectarie si-a continuat studiile, iar in 1881 s-a intors la manastire cu diploma de bacalaureat. Cu binecuvantarea si ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, el si-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Atena, in anul 1886 obtinand diploma de licenta.

Ulterior, dupa ce mai intai a fost hirotonit preot si arhimandrit, in anul 1889, Parintele Nectarie a fost hirotonit episcop, avand functia de consilier patriarhal si slujitor al altarului bisericii cu hramul Sfantul Nicolae din Cairo (Egipt); aici a dobandit bogate roade, atat in plan pastoral, cat si administrativ. Defaimat de oameni invidiosi, Sfantul Nectarie a fost silit sa se intoarca in Grecia, lasand in urma credinciosi atat de indurerati, incat, intr-o scrisoare semnata de 900 dintre ei, scriau: „ne pleaca cel mai drag dintre arhierei si cel dintai intre clerici”.

In 1890, Sfantul Nectarie a fost angajat ca preot predicator al Mitropoliei de Evia. Desi primit cu raceala, el a castigat repede increderea credinciosilor si a autoritatilor bisericesti, care, in 1893, i-au incredintat conducerea Seminarului Teologic Rizarios din Atena.

Ca director al Seminarului, Sfantul Nectarie avea sa schimbe profund conceptia profesorilor despre modul in care trebuie educati elevii teologi. Ca un bun pastor, i-a invatat pe toti sa-si raporteze faptele si initiativele la Mantuitorul Hristos. De exemplu, o bataie intre elevi s-a finalizat nu prin pedepsirea vinovatilor, ci prin aceea ca sfantul le-a adus la cunostinta faptul ca va posti trei zile pentru ei. De atunci, toti se fereau sa-l mai supere cat de putin. Puterea exemplului personal, blandetea si viata sa sfanta au dus la schimbarea inimilor multor elevi si profesori deopotriva.

Pensionat in 1908 din invatamant, Sfantul Nectarie s-a retras in insula Eghina, la mica distanta de Atena, urmandu-si fiicele duhovnicesti , care, inca din 1904, primisera binecuvantare pentru a reinfiinta aici o manastire. Parintele a participat la acest nou inceput cu tot sufletul. A muncit el insusi, cot la cot cu zidarii, la ridicarea manastirii, fara sa slabeasca insa lucrarea rugaciunii. Toti simteau purtarea de grija a lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei care il ascultau pe smeritul arhiereu Nectarie; astfel, obstea monahala a sporit, iar manastirea a fost repede ridicata.

Pastorind cu dragoste turma cea cuvantatoare din intreaga insula, timp de 12 ani, fiind iubit de toti cei care l-au cunoscut, Sfantul Nectarie a trecut la cele vesnice in ziua de 8 noiembrie 1920, fiind prohodit de multime mare de calugari si credinciosi. Cuviosul a fost canonizat de catre Patriarhia Ecumenica, in aprilie 1961, cu data de praznuire la 9 noiembrie.

Sursa: arhiram.ro

.