In prima duminica dupa praznicul Inaltarii Domnului s-a inchegat o frumoasa traditie in Europa Occidentala, ca romanii sa se adune pentru a pomeni eroii neamului romanesc ce au murit in lagarele din Alsacia si Lorena. O asemenea manifestare religioasa a avut loc ieri, la cimitirul de la Soulzmatt, din Alsacia franceza.
Dupa crancenele lupte duse pe teritoriul romanesc in lunile octombrie si noiembrie 1916, prizonierii romani au fost transportati cu trenul in lagarele de concentrare din Alsacia si Lorena.
Lipsiti de hrana si inghetati de cumplitul frig al zilelor de ianuarie si februarie ale anului 1917, mare parte dintre ei au murit pe drum. Ceilalti, supusi conditiilor inumane si relelor tratamente, incat se poate vorbi si de un proces de exterminare, au trecut si ei curand la Domnul, aproximativ 150 de prizonieri, iar in timpul primului razboi aproximativ trei mii de romani si-au pierdut viata in Alsacia si Lorena. La propunerea Comitetului pentru amenajarea si ingrijirea mormintelor prizonierilor romani din Alsacia, la 30 august 1919, orasul Soulzmatt a daruit Romaniei platoul de la Val du Patre, pe care odinioara fusese amplasat lagarul prizonierilor romani si pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar roman, inaugurat de regele Ferdinand I si regina Maria la 8 aprilie 1924. Intru cinstea acestor eroi ai neamului romanesc, romanii din diaspora au hotarat ca in prima duminica dupa praznicul Inaltarii Domnului sa se savarseasca slujbe de pomenire. Cu binecuvantarea IPS Mitropolit Iosif al Europei Meridionale si Occidentale, Preasfintitul Ignatie Muresanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei si Portugaliei, a fost prezent la cimitirul Soulzmatt din Alsacia. 'Este o traditie de a sluji Sfanta Litrughie in cimitirul romanesc de la Soulzmatt din Alsacia. Istoricii ne spun ca in perioada martie - mai au murit aproximativ 150 de romani, majoritatea dintre ei infometati pana la inanitie, inghetati de frig si mistuiti de dorul dupa cei de acasa. Adeseori, prizonierii romani erau hraniti cu colturi de paine sau cartofi, aruncati de copiii alsacieni. Aceasta este si motivatia pentru care intotdeauna simtim ca insasi istoria pe care o respira aceste locuri ne da imboldul de a nu ramane inclestati in nepasare, in negrija si neatentie fata de trecutul nostru', a declarat Preasfintia Sa pentru Radio Trinitas.
Soldatii romani faceau slujba ingroparii fratilor lor adormiti
Marturii teribile despre calvarul prizonierilor romani din lagarele de concentrare germane din Alsacia si Lorena ne ofera Jean Nouzille ('Le calvar de prisonniers roumains daAlsace et Lorraine', Bucuresti 1997), care a adunat numeroase marturii de la cei care au supravietuit acelor conditii groaznice. Autorul precizeaza ca soldatii romani purtau uniforma gri albastruie cu liziera rosie sau verde la guler, insa cel mai adesea aveau zdrente. 'Unii dintre ei erau desculti sau cu picioarele invelite in carpe. Vesmintele sunt desirate si prizonierii sunt adesea nevoiti sa recupereze imbracamintea celor morti. (…) La inceput, inmormantarile aveau loc duminica. Fiecare sicriu era condus de 4 prizonieri romani si lua drumul capelei pentru a ajunge la locul numit Grienling, la 500 de metri sud de Soulzmatt, pe un teren comunal situat langa cimitirul satului. Odata groapa sapata, purtatorii faceau un cerc in jurul sicriului sub supravegherea gardienilor. Un soldat roman lua cuvantul pentru a recita slujba de ingropaciune si pentru a vorbi despre viata defunctului'. Acest fragment este doar o mica parte din cele suferite de prizonierii romani.
Sursa: basilica.ro
.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.