În duminica a XI-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Petroniu s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Prodănești, filie a Parohiei Borza, din Protopopiatul Zalău. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oficiat slujba de târnosire a bisericii cu hramul ,,Sfinții Trei Ierarhi”, în prezența unui număr mare de credincioși prezenți la slujbă. După depunerea Sfintelor Moaște în piciorul Sfintei Mese, ungerea cu Sfântul și Marele Mir și stropirea cu aghiasmă, a fost săvârșită Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea locașului de cult. Alături de Preasfinția Sa a slujit un sobor de preoți și diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Ionuț Pop, vicarul eparhial al Episcopiei Sălajului.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Cristian Oancea o diplomă de apreciere, în semn de recunoștință pentru eforturile depuse la ridicarea și înfrumusețarea locașului de cult. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial, personalului auxiliar bisericesc, precum și tuturor celor care s-au implicat în activitățile de finalizare a lucrărilor efectuate la această biserică.
Cu acest prilej, toți credincioșii, bărbați și femei, au intrat în Sfântul Altar și s-au închinat sărutând Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfânta Masă, eveniment unic în viața unei biserici.
Din punct de vedere geografic, satul Prodănești este așezat în partea nordică a Munților Apuseni, mai exact în Depresiunea Agrij-Almaș, la o altitudine de 220 m.
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1475, când satul apare sub numele de Prodwfalva, având o istorie zbuciumată și enigmatică, deoarece toate informațiile cu privire la trecutul său istoric, până la anul 1800, au fost complet pierdute, tot ceea ce se cunoaște astăzi, descoperindu-se de la bătrânii satului, informațiile fiind culese pe la începutul secolului al XX-lea. Astfel, amplasamentul vechi al satului nu a fost cel prezent, așezarea luând fiinţă pe un platou numit Poduri. Comunitatea era foarte mică, formată doar din câteva familii care locuiau în bordeie, devenite mai târziu case de chirpici, învelite cu paie. Amplasamentul actual al satului este relativ recent, de peste o sută și ceva de ani.
Puținii locuitori ai satului, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică în anul 1650, chiar în vârful dealului, având hramul „Sfântul Gheorghe”. Pe o piatră a prestolului este inscripționat anul 1730, iar din textul înscris, marcat de vreme, se poate citi cu greu: ,,Să se știe când s-au făcut această sf. biserică ... şi clopotniţa au făcut tot acelaşi Gheorghe și cu ... Tirilă și Dumitru”. Forma planului după care s-a construit este cea dreptunghiulară, cu absida decroșată, pătrată, variantă tipologică care era adeseori amintită și care a servit drept tipar la începuturile arhitecturii românești din Transilvania. Interiorul este acoperit tradițional, cu tavan drept la pronaos, boltă semicirculară deasupra naosului, bolta de aceeași formă a altarului sfârșindu-se, spre est, într-un timpan prelungit cu peretele.
Biserica a fost renovată în 1939, însă datorită condițiilor meteorologice nefaste, în timp, locașul de cult s-a deteriorat, motiv pentru care, datorită înclinării foarte mari a turnului, în anul 1977 s-a săvârșit ultima slujbă în biserica de lemn din sat, hotărându-se închiderea sa. Între anii 1999-2005, locașul de închinare a fost supus unor lucrări de restaurare.
Planul actualei biserici a fost realizat în anul 1977, iar piatra de temelie a noului locaș a fost sfințită în data de 31 octombrie 1993, de către Preasfințitul Părinte Ioan al Oradiei, în prezența unui sobor de preoți, preot paroh fiind Preacucernicul Părinte Vasile Avram. Astfel, între anii 2000-2016, în interior, biserica a fost tencuită şi pictată în tehnica acrilic, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu scândură din lemn de brad, s-a făcut instalația electrică și s-au montat candelabrele și aplicele, s-au realizat sistemele de încălzire și sonorizare, au fost confecționate iconostasul, stranele și băncile, precum și scările interioare și balconul. În exterior, locaşul de cult a fost tencuit în terasit, s-a făcut acoperișul din tablă de aluminiu, s-au montat jgheaburile și burlanele, s-au turnat trotuarele și scările de acces spre biserică, a fost ridicat gardul de împrejmuire al locașului de cult și a fost construit un lumânărar. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.
Sursa: episcopiasalajului.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.