Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a îmbrăcat duminică, 5 octombrie 2014, haine de sărbătoare. Sfintele moaşte ale Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu – ctitorul acestei mănăstiri -, au fost aduse sâmbătă, 4 octombrie, în pelerinaj de la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București la Făgăraş, apoi la așezământul monahal de la Brașov, iar astăzi a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească la altarul de vară al mănăstirii.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu mai mulți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Din soborul slujitor au făcut parte: Înaltpreasfințitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, Preasfințitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, preoți și diaconi.

Iubirea de vrăjmași ne face milostivi ca Dumnezeu

În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa a explicat înțelesurile pericopei din Evanghelia după Luca, rânduită a fi citită în această duminică, în care se vorbeşte despre iubirea vrăjmaşilor.

„Evanghelia Duminicii a XIX-a după Rusalii ne arată că iubirea de vrăjmași ne face milostivi ca Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos știa că în Vechiul Testament se cerea să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău, El însă în Evanghelia de astăzi ne spune: Iubiți pe vrăjmași voștri și faceți-le bine şi dacă daţi împrumut să nu aşteptaţi nimic înapoi şi aceasta făcând veţi fi fii lui Dumnezeu cel Preaînalt care este Bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi şi apoi adaugă Fiţi Milostivi precum Tatăl vostru Cel din Ceruri milostiv este. Mântuitorul ne arată că dacă iubim pe cei care ne iubesc nu avem nicio mulţumire, dacă facem bine celor care fac bine nu avem nicio mulţumire, dacă împrumut dar aşteptăm să ni se întoarcă nu avem mulţumire, dacă nu avem mulţumire înseamnă că nu am progresat duhovniceşte”, a spus Preafericirea Sa.

Totodată, în cuvântul Său, Patriarhul României a arătat că prin porunca Mântuitorului de a iubi pe vrăjmaşi noştri El cere să ne vindecăm de atitudinea păcătoasă pe care o avem în suflet, nimic altceva decât însănătoşire a modului nostru de a gândi şi de a făptui.

„A fi bun cu cei care îţi fac binele nu înseamnă nicio luptă cu tine însuţi de învingere a egoismului, nu înseamnă nici un progres duhovnicesc pentru că rămânem la nivelul comportamentului păgânilor sau al păcătoşilor. Evanghelia de fapt vrea să ne arate care este diferenţa între un păgân şi un creştin, sau între un păcătos şi un om sfânt. Nici un legiuitor din lume nu a cerut vreodată ca cineva să iubească pe vrăjmaşii săi. În Vechiul Testament s-a spus iubeşte pe aproapele tău şi urăşte pe vrăjmaşul tău. Acest îndemn din Vechiul Testament a fost radical schimbat când Mântuitorul propune ceva nefiresc la prima vedere, să iubeşti pe cel care este ostil, vrăjmaş. Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu ia de model omul din lumea aceasta, păcătos, căzut, ci modelul este Dumnezeu cel Bun în Sine, care este Bun şi cu cei răi şi cu cei nemulţămitori. De ce? Pentru că noi suntem făcuţi după Chipul lui Dumnezeu cel Bun, cel Milostiv şi numai bunătatea este umană, răutatea este demonică. Numai omul bun se aseamănă cu Dumnezeu Cel Bun, omul rău nu se aseamănă cu Dumnezeu Cel Bun după al cărui chip a fost creat. Deci firescul nostru nu este normal, naturalul pe care noi îl numim natural nu este natural, ci este natura căzută în păcat, egoistă, răzbunătoare care răspunde la răutate cu răutate. De aceea, când Mântuitorul cere să iubim pe vrăjmaşi, El cere să ne vindecăm de atitudinea păcătoasă pe care o avem în suflet când dorim să ne răzbunăm pe vrăjmaşii noştri. Deci, ceea ce cere Mântuitorul Iisus Hristos este de fapt o însănătoşire a modului nostru de a gândi şi de a făptui, şi anume de a nu răspunde cu răutate la răutate, să răspundem cu bunătate tot timpul pentru a nu înmulţi răutatea”, a spus Preafericirea Sa.

Iubirea faţă de vrăjmaşi, a mai arătat Preafericirea Sa, este o poruncă ce se poate îndeplini numai prin rugăciune stăruitoare, prin ajutorul Mântuitorului Hristos.

„Porunca aceasta: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri este greu de pus în practică. Atunci ce este de făcut? Mântuitorul Iisus Hristos spune: Fără Mine nu puteţi face nimic, adică nimic bun şi această poruncă a Lui nu poate fi împlinită fără ajutorul Lui. Deci, nimeni nu poate iubi pe vrăjmaşi în mod sincer, nu diplomatic sau făţarnic, ci în mod sincer dacă nu cere în rugăciune stăruitoare ajutorul lui Hristos. De aceea, începutul iertării vrăjmaşilor sau al iubirii faţă de vrăjmaşi într-o etapă ulterioară, pentru că mai întâi trebuie iertaţi şi pe urmă exersarea în iubire milostivă, este rugăciunea pentru vrăjmaşi. Deci, rugăciunea pentru vrăjmaşi aduce în noi, cu timpul, o iubire milostivă şi ne schimbăm noi înşine sufletul alungând din suflet amintirea răutăţii pe care am pătimit-o din partea altora”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Omul se schimbă doar cu ajutorul lui Dumnezeu

Pe lângă importanţa rugăciunii, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat şi faptul că Dumnezeu foloseşte uneori, în chip pedagogic, suferinţa pentru schimbarea şi mântuirea omului.

„Această Evanghelie presupune o lucrare duhovnicească şi o răbdare pe termen lung, nu se schimbă omul de la o zi la alta atât de uşor. Se schimbă doar cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune personală şi prin rugăciunea altora pentru el, de aceea toţi avem nevoie şi de rugăciunea altora, mai ales de rugăciunea Bisericii. Unii dintre vrăjmaşi, ca urmare a rugăciunii încep şi ei să regrete răul pe care l-au făcut, la început se justifică, dar cu timpul îşi schimbă atitudinea. Altora harul lui Dumnezeu lucrează în aşa fel încât produce schimbarea în oamenii răi şi anume, harul lui Dumnezeu foloseşte o boală, un accident, o suferinţă şi transformă pe omul rău şi neiertător în om bun, milostiv şi iertător. În faţa suferinţei nimeni nu poate rămâne neutru. Suferinţa ori ne face mai răi, ori mai buni, ori ne apropie de Dumnezeu mai mult ori ne îndepărtează de El mai mult. De aceea, foarte adesea, când omul nu ascultă de Dumnezeu, Dumnezeu din dorinţa de a-l îndrepta şi de a-l mântui foloseşte pe lângă cuvânt şi biciul unor întâmplări sau evenimente care produc suferinţă - o pagubă, o boală, un necaz mare - toate sunt cuvinte mai aspre a lui Dumnezeu ca să ne pocăim, să vedem mai întâi întunericul din noi, nu întunericul din alţii, răutatea din noi mai mult decât răutatea altora. Prin această lucrare de schimbare profundă a omului ca urmare a rugăciunii simţim marele adevăr din Evanghelia de astăzi”, a spus Preafericirea Sa.

Iubirea milostivă ne face asemenea lui Dumnezeu

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat legătura dintre sfinţenie şi bunătate smerită: „Ultimele cuvinte din Evanghelia de astăzi sunt foarte semnificative. Ele spun: Fiţi milostivi precum Tatăl vostru Cel din ceruri milostiv este. Prin aceasta vedem că sfinţenia nu este în primul rând inteligenţă, nu este în primul rând voinţă puternică, ci bunătate smerită. Milostenia este iubire smerită, generoasă, darnică şi această iubire ridică pe cel căzut, hrăneşte pe cel flămând, contribuie la ridicarea celui umilit, această iubire milostivă ne face asemenea lui Dumnezeu. Această iubire milostivă care ne face mâinile iubirii milostive a lui Hristos nu este una calculată de imagine, ci iubirea milostivă este iubirea dobândită prin rugăciune, este iubirea smerită a lui Hristos în sufletul omului şi când ea este în sufletul omului, prin mâinile omului care poartă în suflet iubire milostivă lucrează Hristos”, a spus Preafericirea Sa.

Sfântul Constantin Brâncoveanu – un domnitor misionar

În cuvântul de la finalul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit şi despre istoricul mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus arătând atât semnificația aducerii moaștelor Sfântului Constantin Brâncoveanu aici, cât și principalele realizări ale voievodului, în timpul domniei sale din perioada 1688-1714.

„Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost un om care a simţit unitatea neamului românesc în pofida împărţirii în trei provincii distincte. Constantin Brâncoveanu a ajutat întreaga creştinătate răsăriteană ortodoxă aflată sub stăpânire otomană, a ajutat Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, a ajutat Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului. Patriarhii Ecumenici de Constantinopol şi mai ales Patriarhii Ierusalimului şi ai Antiohiei stăteau ani de zile la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu şi el le tipărea cărţi în limba greacă şi a ajuns să tipărească prima carte din lume în limba arabă. Această grijă a lui l-a făcut un mare misionar, un domnitor misionar. A avut o dărnicie şi pentru Muntele Athos şi pentru o mulţime de lăcaşuri sfinte”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat faptul că întreaga lucrare pământească a Sfântului Constantin Brâncoveanu a fost încununată de moartea sa martirică.

„Prin toate a arătat dragoste faţă de Hristos şi faţă de Biserica Sa şi faţă de întreaga Ortodoxie. Constantin Brâncoveanu este un continuator al conştiinţei unităţii neamului românesc. Trebuie să menţionăm faptul că jertfa lui de martir împreună cu cei 4 fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache a încununat tot ce a făcut şi mănăstirile şi opera culturală şi opera filantropică s-au sfinţit, s-au luminat şi s-au preaslăvit prin jertfa vieţii sale. Aceasta este credinţa cea mai puternică verificată prin suferinţă cu preţul vieţii, o astfel de credinţă nu este o simplă atitudine voluntaristă pentru că ea depăşeşte instinctul conservării. O credinţă care biruieşte teama de moarte este o credinţă în care se vede lucrător harul lui Hristos. Această credinţă martirică vine dintr-o legătură profundă, constantă de rugăciune cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui”, a mai spus Preafericirea Sa.

Daruri şi distincţii
Preafericirea Sa a oferit la final, pentru mănăstire, o icoană cu Sfântul Constantin Brâncoveanu, în care au fost incrustate părticele din moaștele voievodului, o cruce de binecuvântare și mai multe cărți liturgice și de cult, apărute la Editurile Patriarhiei Române. Totodată, a fost acordat Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru clerici și mireni. Au fost distinși: Arhim. Ilarion Urs, starețul Mănăstirii, Părintele Protopop Dănuț Gheorghe Benga, protopopul Protopopiatului Brașov, Părintele Protopop Gheorghe Colțea, Protopopul Protopopiatului Bran-Zărnești, domnul Aristotel Căncescu, președintele Consiliului Județean Brașov și domnul Sorin Mănduc, primarul municipiului Făgăraș.

La finalul evenimentelor, Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, i-a mulțumit Patriarhului României pentru binecuvântarea pe care a adus-o credincioșilor din Țara Făgărașului.

„La încheierea acestei sărbători extraordinare în Ţara Făgăraşului dăm slavă Bunului Dumnezeu pentru toate îi mulţumim pentru că ne-a oferit o zi minunată. Alături de cuvântul şi prezenţa Preafericirii sale ne-a adus acest dar minunat care s-a înscris în istoria acestor locuri. Mulţumim pentru toată dragostea şi toţi cei care suntem aici, făgărăşeni şi nu numai, din toată ţara Ardealului veniţi, ne angajăm în faţa lui Dumnezeu şi în faţa Sfinţilor Martiri Brâncoveni că vom face şi noi un mic efort, nu un martiraj, ci un efort al dragostei milostive şi ne vom îndrepta atenţia permanentă pentru a vă sprijini în realizarea celei mai mari opere din Patriarhia noastră: Catedrala Mântuirii Neamului. Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi mulţumim Preafericirea Voastră”, a spus Înaltpreasfinţia Sa.

Pe tot parcursul Sfintei Liturghii, credincioșii s-au putut închina la racla cu moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu, așezată într-un foișor în curtea mănăstirii. Racla cu moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu va fi readusă la Biserica „Sfântul Gheorghe” - Nou din București lunea aceasta, urmând ca la sfârșitul săptămânii viitoare să ajungă și la Mănăstirea Hurezi din Arhiepiscopia Râmnicului.

***
Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, este unul dintre cele mai cunoscute așezăminte monahale din țara noastră. Situată într-un cadru pitoresc, în Munții Făgărașului, mănăstirea adună zilnic pelerini din toate colțurile țării.

Sursa: basilica.ro

.

• Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus
  Publicat in : Mitropolia Ardealului