Biserica Ortodoxa cinsteste la 15 august, Adormirea Maicii Domnului numita in popor si Uspenia (termenul slav) sau Sfanta Maria Mare. Dupa o pioasa traditie veche, cunoscuta mai intai in Apus si trecuta apoi si in Rasarit, la trei zile dupa adormirea ei, Sfanta Fecioara ar fi fost ridicata cu trupul la cer, ca si dumnezeiescul ei Fiu.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sarbatoare inchinata Sfintei Fecioare Maria, desi marturii despre existenta ei nu avem decat incepand din secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului incepe sa se dezvolte foarte mult, mai ales dupa Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotarat ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscand de acum o foarte mare dezvoltare.

Sarbatoarea bisericeasca a sfarsitului vietii pamantesti a Fecioarei a inceput probabil in Ierusalim, unde Mormantul Maicii Domnului din Ghetsimani este si astazi un loc de pelerinaj; inca din secolul al VI-lea, sarbatoarea a fost celebrata, iar din anul 600 a fost fixata la 15 august. Doua momente diferite formeaza praznicul: in primul rand moartea si ingroparea Maicii Domnului si, in al doilea rand, inaltarea ei la cer. In Occident, sarbatoarea este cunoscuta sub numele de Inaltarea Maicii Domnului. Textele ortodoxe au dezvoltat traditia conform careia apostolii si ucenicii au fost adunati in mod minunat din toate colturile lumii, pentru a fi prezenti in Ierusalim la moartea Fecioarei, si ca i-au ingropat trupul in Gradina Ghetsimani; conform unei traditii, cativa israeliti au incercat sa intrerupa procesiunea inmormantarii. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenti si, cand a sosit, la trei zile de la inmormantare, si a vrut sa vada trupul Maicii Domnului, s-a descoperit ca mormantul era gol. Conform majoritatii textelor liturgice, sarbatoarea aduce cu sine un simt al interrelationarii diferitelor aspecte din istoria rascumpararii si un simt al venerarii lucrarii dumnezeiesti infaptuite. Biserica slaveste pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut si recunoaste sfintenia ei, cea care este 'Izvorul vietii si Nascatoarea de Dumnezeu'.

In secolul al V-lea, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur in Siria, fiind mentionata in documentele datand din acest secol. Locul de origine al sarbatorii este probabil Ierusalimul, orasul sfant, unde se pastreaza pana astazi, in apropierea gradinii Ghetsimani, mormantul Maicii Domnului si Biserica zidita pe acest mormant. In spatele mormantului Maicii Domnului din aceasta Biserica, este pusa la inchinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, cunoscuta sub numele de Ierusalimitissa.

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului isi are originea in Sfanta Traditie a Bisericii. Circumstantele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute si pastrate de Biserica Ortodoxa inca din timpurile apostolice, marturie stand scrierile apocrife, opinia unanima a Sfintilor Parinti si credinta constanta a poporului lui Dumnezeu.

Intre cei care au vorbit despre Adormirea Maicii Domnului in primele secole crestine au fost Sfantul ieromartir Dionisie Areopagitul (sec. I), Meliton de Sardes (sec. II), Sfantul Epifanie al Ciprului (sec. IV) si Sfantul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (sec. V), a carui marturisire, adresata imparatesei bizantine Pulcheria, este edificatoare: 'Desi in Sfanta Scriptura nu sunt date cu privire la imprejurarile mortii Maicii Domnului, noi le cunoastem din vechea si credibila Traditie a Bisericii… stim ca, la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei'. Mai tarziu, in secolul al XIV-lea, toate aceste informatii vor fi adunate si detaliate in lucrarea Historia Ecclesiastica (Istoria Bisericii) a lui Nicephorus Callistus (†1335).

In secolul al VI-lea, sarbatoarea este mentionata si in Apus, pentru prima data la Sfantul Grigorie, episcopul de Tours († 593 sau 594), cu deosebirea ca acolo Adormirea Maicii Domnului se sarbatorea la date diferite de traditia Rasaritului, la 18 ianuarie, iar in unele parti la 15 ianuarie.

Se pare ca generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului in Rasarit se datoreaza imparatului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si care a fixat definitiv si data sarbatoririi ei la 15 august.

Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucura de o mare cinstire in randul credinciosilor ortodocsi, avand randuita o perioada de doua saptamani de postire, inaintea sarbatorii, ca perioada de pregatire duhovniceasca pentru acest eveniment sfant din viata Maicii Domnului.

In seara dinaintea sarbatorii se savarsesc in toate bisericile Vecernia cu Litie si chiar Privegherea intreaga, adica si slujba Utreniei, urmata de cantarea Pohodul Maicii Domnului.

Prohodul Maicii Domnului a fost alcatuit de catre Manuil Corinteanul in sec. XVI si este o prelungire a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos dupa modelul imnelor preafrumoase, profunde, in care crestinatatea, in evlavia Bisericii, il conduce pe Mantuitorul spre mormant, in Vinerea Patimilor.

Foarte multe manastiri din tara aduna cu prilejul acestui praznic sute si mii de pelerini in jurul zidurilor lor, ei petrecand intreaga noapte in rugaciune, cantare si priveghere.

In cele ce urmeaza redam Sinaxarul din Minei, in aceasta luna, in ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria:

Cand a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci, cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea ingerului, mutarea sa cea de pe pamant. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dansa, a zis: Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvantul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare si, cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab in Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo, ca sa se roage. Si s-a intamplat atunci un lucru minunat. Cand s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte si au dat cinstea si inchinaciunea ce se cadea catre stapana, ca si cum ar fi fost niste slugi insu-fletite.

Dupa rugaciune s-a intors acasa si indata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzand multe lumanari si multumind lui Dumnezeu si chemand rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de ingroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis ingerul, despre a sa mutare la cer. Iar, spre incredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stalpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plans cu tanguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci, potolindu-se ele din tanguire, s-au rugat sa nu ramana sarace de dansa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutandu-se la ceruri, nu numai pe dansele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si va alina intristarea cea mare cu cuvinte mangaietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele cate unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dansa le era hrana.

Si, vorbind ea acestea si invatand, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. intre care erau si de Dumnezeu inteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvinte catre dansa: Noi, o, Stapana, stiindu-te in lume, ca si un singur Stapan al nostru si Dascal ne mangaiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? insa, de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plangem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca intr-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta randuite. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dansii: Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plangere, ci-mi ingrijiti trupul, precum eu il voi inchipui pe pat.

Cand s-au savarsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care, cazand la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a inchinat si, deschizandu-si gura, a lau- dat-o cu multe cuvinte, zicand: Bucura-te, Maica Vietii, implinirea si incheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamant nu L-am vazut, insa pe tine vazandu-te, mi se parea ca pe Dansul il vad.

Dupa aceasta, luand Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a inchipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dansii de binecuvantarea ei. Si asa in mainile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si indata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au indreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea, a inceput Petru cantarea cea de iesire si ceilalti Apostoli: unii au ridicat patul, altii mergeau inainte cu faclii si cu cantari, petrecand spre mormant trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si ingerii cantand si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitand pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul in care zacea trupul cel de viata incepator, si a-l lepada pe dansul. Dar dreptatea lui Dumnezeu, ajungand pe indraznetii si obraznicii aceia, Ie-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-insii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfant pat, l-a lipsit si de amandoua mainile, care au ramas spanzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezand din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. In acelasi chip si cei ce orbisera, crezand si punand asupra lor o parte din poala patului, au dobandit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata incepator trup in mormant, si au stat trei zile langa dansul, auzind neincetat glasuri ingeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca randuiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita ingropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mahnit foarte si intristat, ca nu se invrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul, au deschis cu socoteala mormantul pentru dansul ca sa se inchine si el acelui preasfant si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si, daca a vazut, s-a minunat ca a aflat mormantul fara de sfantul trup, ci era numai giulgiul, care ramasese mangaiere Apostolilor si tuturor credin-ciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pana astazi mormantul cel cioplit in piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit cu inchinaciune, intru marirea si cinstea preabinecuvantatei maritei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Sursa: basilica.ro