Sfantul Grigorie Palama - teologul energiilor necreate
A doua duminica a Postului Sfintelor Pasti este inchinata de Biserica Ortodoxa Sfantului Grigorie Palama (1296-1359). Acesta s-a nascut la sfarsitul secolului al XIII-lea si a murit in anul 1359. A fost un aparator al monahilor isihasti in fata atacurilor lui Varlaam. Acesti monahi, indeletnicindu-se cu lucrarea trezviei si a rugaciunii neincetate, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", vedeau lumina necreata a lui Dumnezeu. Adversarii isihastilor negau posibilitatea vederii lui Dumnezeu, spunand ca Dumnezeu nu poate fi vazut de catre om. Respingeau distinctia dintre fiinta si energii in Dumnezeu, si astfel era exclusa orice posibilitate de comuniune reala a omului cu Dumnezeu.
Sf. Grigorie a raspuns ca isihastii nu vad Fiinta lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsa din Fiinta Lui.
"Lucrarile sau energiile divine sunt necreate, vesnice si nedespartite de fiinta dumnezeiasca. Ele sunt manifestarea fiintei divine care este mai presus de aceste lucrari. Pe acestea Sf. Grigorie Palama le numeste relatii ale fiintei divine celei mai presus de relatie, fata de tot ceea ce nu este Dumnezeu", dar aceasta nu in sensul ca Dumnezeu nu le-ar avea daca n-ar fi lumea, Dumnezeu le are ca manifestari ale fiintei Sale indiferent de existenta lumii, caci nu exista fiinta fara lucrari si energii, desi nu toate aceste lucrari au fost activate de Dumnezeu inainte de a fi lumea. "De pilda mila a activat-o Dumnezeu numai dupa ce a existat lumea, dar ea nu are inceput, caci altfel ar fi creata, ci precum natura focului tine sa arda, dar arde numai cand e prezent ceea ce poate fi ars, asa tine de fiinta lui Dumnezeu sa miluiasca, dar el miluieste numai cand sunt de fata cei care au nevoie de mila Lui (...), Dumnezeu nu creeaza lumea prin fiinta Sa, caci atunci lumea ar fi eterna." Manifestarile lucrarilor divine "incep si sfarsesc, dar ca potente ele sunt vesnice deoarece lucrarile divine sunt vesnice."
Fiinta lui Dumnezeu este mai presus de orice nume, pentru ca este mai presus de orice lucrare sau energie, este ascunsul suprafiintial. Dumnezeu este pe de o parte, fara nume, ca Unul caruia nu I se potriveste nici un nume, depasind, deci, orice nume sau numire, iar pe alta parte, Dumnezeu este Cel cu nume multe. Acest lucru este subliniat de Sf. Grigorie Palama, cand zice, urmand lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, ca "fiinta lui Dumnezeu cea mai presus de fiinta este fara nume, neputandu-se exprima si depasind intelesul oricarui nume; lucrarile au, insa, fiecare, nume. De aceea neavand un nume propriu pentru acea suprafiinta o numim cu nume de-ale lucrarilor." Trebuie sa precizam ca "Sf. Grigorie Palama vede in lucrarile lui Dumnezeu relatiile lui cu altceva, deci relatiile cu lumea creata. Natura dumnezeiasca nu este insa relatie, fiind asezata peste toate. Nu lucrarea se cunoaste din fiinta, zice Palama, ci fiinta se cunoaste din lucrare. Dar se cunoaste ca este, nu insa si ce este." De altfel, chiar etimologia cuvantului theos arata o relatie cu ceva, nu un nume in sine legat de orice.
In lucrarile necreate este data pe de o parte, posibilitatea lui Dumnezeu de a Se manifesta in chipuri nesfarsite, iar pe de alta parte, actele in care se arata aceasta indoita posibilitate. Dumnezeu trebuie sa aiba prin fire, infinite posibilitati de a-si manifesta fiinta Sa, precum si libertatea de a activa aceste posibilitati, pe acelea pe care le vrea. Asa se explica faptul ca desi sunt din veci si nedespartite de fiinta divina nu toate aceste lucrari sau energii sunt puse in lucrare de Dumnezeu.
O alta particularitate a raportului dintre fiinta dumnezeiasca si lucrari, o constituie obiectia adversarilor Sf. Grigorie Palama, care sustineau ca "admitand o deosebire intre fiinta si lucrarile dumnezeiesti, face pe Dumnezeu compus." Sf. Grigorie Palama arata ca lucrarea nu face compusa fiinta lui Dumnezeu, ci este o manifestare necesara a ei. Numai in abstract putem cugeta fiinta fara lucrari, caci in concret fiinta este un izvor de lucrari. "Desi deosebite, fiinta si lucrarile lui Dumnezeu sunt una. De aceea tot asa de bine se poate spune ca la Dumnezeu este atat o singura lucrare cat si ca sunt lucrari nenumarate."
Pentru crestinismul rasaritean, distinctia intre fiinta dumnezeiasca si energii nu tine de domeniul speculatiei teologice abstracte, ci e parte constitutiva a credintei traite a Bisericii. Indumnezeirea si spiritualitatea, in care lumineaza sfintii din trecutul Bisericii si de astazi, nu pot fi gandite in afara doctrinei despre energiile necreate.
In urma acestei prezentari, putem evita pericolul cel mai evident al ereziilor antitrinitare de orice fel care reactualizeaza cu orice pret o gandire de tip dualist prin care se introduce o disociere artificiala intre natura si persoana, reflectata si la nivel uman.
Intrucat Dumnezeu cel personal se manifesta prin lucrarile Sale necreate si se arata ca lumina, vom incerca sa desprindem dimensiunea trinitara a luminii dumnezeiesti din textele palamite. Iata una din afirmatiile Sf. Grigorie Palama : "Slava e altceva decat natura dumnezeiasca, totusi nu poate fi numarata intre cele de sub timp. Caci ea nu este ceva, dar in sens de depasire a tot ce este. Pe de alta parte, insasi natura dumnezeiasca exista, dar in chip negrait", iar in alt loc : "Slava vazuta la Schimbarea la Fata a Domnului era a Tatalui, odata ce slava Tatalui si a Fiului e una." Din aceste afirmatii retinem ca slava ca lumina indica Persoanele din care iradiaza, si anume Persoanele treimice. Sau cum observa Parintele Staniloae, in nota sa la textul palamitic, in care subliniaza ca "slava sau lumina este modul de intrare a unei Persoane dumnezeiesti in legatura cu persoanele omenesti care se deschid prin credinta, asa cum ceva analog se intampla intre persoanele omenesti."
In alt context, Sf. Grigorie Palama accentueaza ca lumina nu e numai a unei persoane, ci a tuturor trei, pentru ca ea e a naturii dumnezeiesti. Fiecare ipostas trebuie sa aibe lucrare, trebuie sa manifeste existenta reala a fiintei prin lucrare. La Dumnezeu lucrarea aceasta este comuna celor trei persoane, pentru ca si fiinta este comuna.
Avand in vedere afirmatia Sf. Maxim ca nici o natura nu poate exista fara o energie, Palama spune ca datorita unitatii perfecte care exista in Treime, prin perihoreza, energiile personale ale celor trei ipostasuri divine apar ca, si sunt de fapt, o singura energie. Iata si textul : "dumnezeiescul Maxim, scriind despre Melchisedec, spune ca harul acesta indumnezeitor al lui Dumnezeu este necreat si pururea existent din Dumnezeu cel pururea existent. Iar in alte parti, de multe ori il numeste lumina nenascuta si enipostatica (subzistenta in ipostas), aratandu-se celor vrednici, dar nu ca venind atunci la existenta." Din acest text retinem ca harul numit de Sf. Maxim Marturisitorul, lumina cu baza in ipostas, avandu-si fundamentul si locul de plecare in ipostasurile dumnezeiesti, nu e ceva creat din nimic sau o nalucire subiectiva, ci exista din veci, ca si ipostasurile dumnezeiesti. Harul (numit lumina) este iradierea personala a lui Dumnezeu. "Astfel, Sf. Grigorie Palama inradacineaza energiile la nivelul ipostaselor si nu la acel al fiintei."
In concluzie, lumina dumnezeiasca este comuna celor trei persoane ale Sfintei Treimi fiind o manifestare personala ce iradiaza din fiinta comuna a celor trei ipostasuri. Pastrand distinctia fara insa a separa fiinta de lucrare, putem spune ca teologia personalista a Sf. Grigorie Palama evita atat dualismul cat si panteismul si ofera posibilitatea indumnezeirii noastre sau a participarii noastre la dumnezeire. Daca Varlaam concepea pe Dumnezeu in sensul impersonal al unei unitati care se si divide in forma luminii, Palama ii opune pe Dumnezeu-Persoana ca unitate care nu se poate imparti, desi poate sa se manifeste in indefinite lucrari si rezultate ale acestor lucrari.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.