Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur
Pe data de 30 ianuarie Biserica Ortodoxa ii cinsteste pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur.
Sfantul Vasile cel Mare
Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut pe la 330, in Cezareea Capadociei. Intalneste invatatori vestiti in scolile din Cezareea Capadociei, Constantinopol si Atena (ex: Libaniu, Proheresiu si Himeriu).
Intors in
In 364 este chemat de episcopul Eusebiu si hirotonit preot spre a i se incredinta pastoratia episcopiei. In 370, este ales episcop-mitropolit al Cezareei.
In eparhia sa, Sf. Vasile s-a impus printr-o uriasa activitate dogmatica, pastorala si sociala. A murit la 1 ianuarie 379.
Sfantul Grigorie Teologul
Se naste in apropierea Nazianz-ului, pe la 329-330, ca fiu al episcopului Grigorie si al Nonei. Face studii la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei,
Este botezat si chemat de Sf. Vasile la manastirea sa, in Pont. Aici lucreaza cu prietenul sau la alcatuirea primei Filocalii. In 361 e hirotonit preot, impotriva vointei sale, fugind dupa aceasta, in Pont, la Sf. Vasile, de unde revine dupa staruintele tatalui sau. In 371, este facut de Sf. Vasile episcop de Sasima.
In anul 374, dupa moartea tatalui sau si a mamei sale, Sf. Grigorie se retrage in manastirea Sf. Tecla, la Seleucia, in Isauria. La staruinta unei delegatii de ortodocsi venite de la Constantinopol, in 378, dupa moartea imparatului Valens, si la indemnul Sf. Vasile, Sf. Grigorie pleaca in 379 la Constantinopol spre a regrupa si reface Biserica Ortodoxa de acolo. In capela aceasta, numita in mod simbolic, Invierea, Sf. Grigorie a rostit cele cinci Cuvantari teologice, care i-au adus, mai tarziu, numele de Teologul.
Munca lui, virtutile lui de monah cu viata severa, succesele lui misionare contra ereticilor au dus la instalarea lui oficiala ca episcop al cetatii de catre insusi imparatul Teodosie, la 27 noiembrie 380.
A murit probabil la 389 sau 390, in varsta de aproximativ 60 de ani.
Sfantul Ioan Gura de Aur
Sf. Ioan Gura de Aur s-a nascut la Antiohia, in jurul anului 354, din parintii Secundus - mare dregator militar care a murit la scurt timp dupa nasterea sa, si Antusa - dintr-o bogata familie crestina. Educatia clasica o primeste de la retorul Libaniu si de la filosoful Andragatiu. Se pare ca a studiat si dreptul, intrucat ar fi pledat catva timp.
A fost botezat tarziu, probabil pe la 372, de Meletie, episcop de Antiohia. In 374 dupa moartea Antusei, Ioan a putut sa dea curs dorintei sale arzatoare pentru asceza. El s-a retras in muntii Antiohiei, unde a dus patru ani o viata severa sub conducerea unui ascet, iar dupa aceea doi ani a stat retras intr-o pestera.
In 380 s-a inapoiat la Antiohia, iar in 381, Meletie l-a facut diacon. Timp de 10 ani, inaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului si a fecioriei, carora le-a consacrat tratate mici. Din cei sase ani de diaconat dateaza si tratatul sau "Despre preotie".
Sf Ioan e preotit de episcopul Flavian, in 386, si primeste misiunea de predicator. In timpul celor 12 ani de preotie la Antiohia, Sf. Ioan a combatut pe eretici, indeosebi pe anomei si pe iudeo-crestini, si s-a straduit pentru formarea morala a credinciosilor sai.
La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, in 397, Sf. Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influenta lui Eutropiu, ministru atotputernic pe langa slabul Arcadie.
Ravna sa de reformator implacabil, tonul taios si neiertator al predicilor sale, care criticau aspru toate pacatele si pogoramintele, de jos si pana sus, la Eutropiu si Eudoxia, dragostea sa pentru saraci, pentru adevar si pentru dreptate, i-au facut multi dusmani. Legaturile cu curtea au fost intrerupte sau au fost reci. Dusmanii lui Ioan incepura sa murmure. Venirea fratilor Lungi la Constantinopol, izgoniti de Teofil din Egipt ca origenisti, avea sa provoace actul final al vietii patriarhului. Ioan i-a primit pe Fratii Lungi, fara a intra in comuniune cu ei. Are loc un sinod, prezidat de Teofil. Acesta il cheama pe Ioan sa se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se dezvinovati de calomnii. Ioan nu se prezenta si de aceea a fost depus.
Din cauza rascoalei poporului este rechemat, dar impacarea n-a durat decat doua luni. Spre sfarsitul anului 403 Ioan critica aspru neoranduielile care s-au produs cu ocazia inaugurarii unei statui a Eudoxiei, aproape de Biserica unde slujea el.
Eudoxia, dupa sfatul lui Teofil, a convocat un sinod in care a depus a doua oara pe Ioan, ca nefiind reintegrat de un sinod dupa prima depunere. Ioan a fost arestat in palat aproape de Paste si exilat dupa Rusalii, la 20 iunie 404.
Din cauza legaturilor sale frecvente cu prietenii de la Constantinopol si Antiohia, autoritatile au primit ordin sa-l deporteze la Pityus, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. A murit pe drum spre aceasta localitate, la Comana, in Pont, in ziua de 14 septembrie 407. Moastele sale au fost aduse in biserica Sf Apostoli - Constantinopol, de Teodosie II - 438.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.