Vremea randuita pentru pocainta, rugaciune si infranare: Traditia postului in Biserica Ortodoxa

Dupa o randuiala sfanta, fiecare particica a timpului nostru pamantesc poarta in sine o dorinta nestinsa dupa invesnicire, in perspectiva intalnirii desavarsite cu Dumnezeu in ceruri: „Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai cu adevarat, in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale”. In acest chip, fiecare an ne deschide in suflet bucuria unei noi invieri, care strabate pana dincolo de moarte, in comuniunea desavarsita cu Hristos, Biruitorul mortii. La ea ajungem insa cu multa osteneala de post, rugaciune si nevointa, la vremea gatita noua in perioada Postului Mare.

Pentru a ajunge sa de impartasim in chip binecuvantat de marele Praznic al Invierii Mantuitorului Hristos, trebuie mai intai sa razbatem singuri pana dincolo de intunericul patimilor noastre, „murind pacatului si inviind dreptatii”, depasind in chip tainic legaturile trupului si materialitatea lumii pentru a salaslui duhovniceste laolalta cu cei bineplacuti ai casei Dumnezeului nostru. Pentru aceasta trebuie sa alergam „dupa regulile jocului”, trebuie sa ne intovarasim cu Postul si, calauzindu-ne pasii dupa randuiala Sfintei noastre Biserici, sa incununam finalul acestei jertfe duhovnicesti in imbratisarea parinteasca a Mirelui Ceresc, care ne va spune: „Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria Domnului tau” (Mt. 25, 21).

Firescul social al postului
Pentru multi dintre fratii nostri aceasta scoala a nevointelor ramane si astazi ceva cu anevoie de inteles. Sa fie oare Postul un simplu regim alimentar? O perioada incarcata doar de intelesuri somatice, fara substrat duhovnicesc si, prin urmare, fara o importanta prea mare pentru actualitatea existentei noastre? Nici pe departe. Sfantul Vasile cel Mare trage un semnal de alarma asupra modului autentic de intelegere a postului, aratand in acelasi timp si normalitatea dimensiunii sale sociale: „Esti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic sa stea cu tine la masa! Nu-l alunga cu necinste din casa ta, biruit de desfatare, ca nu cumva postul sa te invinuiasca inaintea Legiuitorului posturilor, care, prin pedeapsa ce-ti va da sa te supuna la un mult mai aspru post. Saracul sa nu ia in bataie de joc postul care alta data a fost tovarasul de casa si de masa al stomacului. Femeile sa posteasca si ele, ca si lor le este postul atat de potrivit si de firesc ca respiratia. Copiii sa fie adapati cu apa postului, ca si plantele bine crescute. Batranilor le este usor postul pentru ca de mult s-au obisnuit cu el. calatorilor le este postul tovaras bun de drum; ii face usori si sprinteni, pe cand imbelsugarea ii sileste sa duca poveri, sa poarte in spate greutatile cu care s-au desfatat. Cand soldatii pleaca la lupta, iau cu ei alimentele de trebuinta hranei, nu placerii. Iar noi cand pornim la lupta cu dusmanii nevazuti, care ne grabim spre Patria de Sus, nu trebuie oare sa ne multumim numai cu cele de trebuinta sufletului, mai ales ca suntem necontenit pe campul de bataie?” (Sf. Vasile cel Mare, Despre post, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2009, p. 26).

O „zeciuiala a anului” bisericesc
Liturgistii Bisericii noastre vorbesc despre „antropologia Postului”, incadrandu-o intr-o perioada de perpetua pregatire duhovniceasca pe care o parcurgem, nu de dragul unei alternative nutritionale sau cu greutatea si apasarea unei schimbari nefiresti, ci pentru a strabate mai usori la trup spre bucuriile cele nespuse ale Invierii lui Hristos. In limbaj eclesial, intervalul de timp cuprins intre Duminica „Vamesului si Fariseului” si Dumnezeiasca Inviere a fost numit „Triod”. „Aceasta «zeciuiala a aului», acest timp concentrat simbolic sub forma a 7 saptamani sau 40 de zile este, asadar, un timp calificat pentru pocainta. El arata intr-un mod ma intens ca ciclul vietii omenesti ar trebui patruns de aceasta dimensiune duhovniceasc si ca, semn al inlantuirii omului de lumea cazuta, acest timp ciclic ar trebui orientat spre intoarcerea sa in rai, timpul mortii devenind instrumentul restaurarii” (Makarios Simonopetritul, Triodul Explicat. Mistagogia trimpului liturgic, editia a III-a, Traducere diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 279). Prin urmare, putem spune sa perioada Postului Mare reprezinta pentru noi crestinii, caci, „omul nu este cu adevarat om decat in comuniunea reala cu Dumnezeu, si doar atunci este cu adevarat liber” (John Meyendorff).

Hrana pentru minte si sufelt
Fiecare pas, fiecare zi al acestui ciclu liturgic de sapte saptamani din Postul Mare este calculat cu multa intelepciune. In toata aceasta perioada au fost randuite sfinte slujbe in care, impreuna cu slujitorii sfintelor altare, ne plangem pacatele, facand pocainta din inima si rugand pe Stapanul vietii noastre sa alunge de la noi „duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert” si sa ne incununeze cu „duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei”, asa cum a facut odinioara Sfantul Efrem Sirul.

Dincolo de toate, trebuie stiut ca, desi pentru multi legea postului este mai mult o lege a pantecelui, pentru crestinii adevarati acest legamand se se face mai ales pentru minte si suflet, caci „cel ce nu pazeste masura si alegerea cu grije a mancarii, nu poate sa-si pastreze nici fecioria, nici intreaga intelepciune, nu-si poate infrana mania, se deda leneviei, se face rob al slavei desarte, salas al trufiei, pe care o baga in om starea lui trupeasca ce apare cel mai adeseori din pricina mesei bogate si ospatarii pana la sat”. In concluzie, „fiecare trebuie sa se cerceteze pre sine cu ajutorul unui parinte duhovnicesc incercat si cu darul drepti socotinte si sa nu-si ia asuprasi un post mai presus de puterile sale, fiindca postul e pentru om, nu omul pentru post; mancare e lasata pentru sprijinirea trupului, nu sa-l slabanogeasca” (Sfantul Ignatie Brancioaninov, Experiente ascetice, vol. I, Ed. Sofia, Bucuresti, 2000, pp. 139-145).

Diac.

Ionita Apostolache

Sursa: mitropoliaolteniei.ro

.

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe