Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul marii Marmara. Parintii sai au fost oameni saraci, dar foarte evlaviosi. A primit numele de Anastasie la botez, bucurandu-se din pruncie de o aleasa educatie crestineasca. Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete carte la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici, sufletul sau incepe sa-L descopere pe Hristos prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.
La varsta de douazeci de ani, tanarul Anastasie se stabileste in insula Hios, povatuit de Duhul Sfant, unde preda religia la o scoala de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intra in nevointa monahala in vestita chinovie, numita "Noua Manastire", primind tunderea monahiceasca la sapte noiembrie 1876, sub numele de Lazar. Mai tarziu, la tunderea in sihastru (pustnic), avea sa primeasca numele de Nectarie, pe care l-a purtat tot restul vietii.
Dupa ce termina studiile teologice la Atena, in anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot si apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfantul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.
La batranete a dorit sa se retraga la mai multa liniste. A construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite in insula Eghina, unde a randuit aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi se retrage definitiv in aceasta manastire si duce o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita.
Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul razboi mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.
Atunci cand si-a simtit sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. S-a imbolnavit si a fost dus la un spital din Atena. Dar el rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.
Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la 8 noiembrie, 1920 si s-a invrednicit sa se numere in ceata sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii sai, dupa ce l-au plans mult, l-au inmormantat, dupa randuiala in biserica zidita de el, facand multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinta la ajutorul lui.
Dupa 20 de ani, trupul sau s-a aflat in mormant intreg si neputrezit. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, dupa ce a constatat numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la 9 noiembrie. De atunci Sfantul Nectarie, vindecatorul de boli a devenit unul dintre cei mai venerati sfinti din bisericile ortodoxe.
BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.