Vin sectele. Si ce daca?
Administratia franceza s-a dotat cu asa-numita "Misiune interministeriala de vigilenta si lupta contra derivelor sectare" care i-a prezentat primului-ministru Francois Fillon un raport foarte corpolent.
Derive sectare? Avem sub ochi vechea dezbatere menita sa fixeze frontiera libertatii religioase: unde se opreste dreptul fiecaruia de a crede in orice si oricum? Numeroase tari europene au adoptat legislatii focalizate exclusiv asupra bisericilor traditionale. Franta cultiva abordarea etatista: sectele sau religiile necrestine primesc autorizatia de a functiona, dar in conditii riguros supravegheate.
In SUA, dimpotriva: fiece asociatie religioasa - oricat de mica, de recenta sau de fistichie - obtine un statut legal si.
Iata ca intre timp i-am recunoscut, in numele democratiei, desi tari mai curand evoluate, precum Germania, continua sa le refuze dreptul de cetate.
Pana una-alta, sectele contemporane profita din plin de fenomenul globalizarii. Controleaza serioase fonduri internationale, desfasoara operatiuni de marketing agresiv, se insinueaza in diverse structuri ale puterii, convertesc vedete, angajeaza avocati. Chiar daca ministerele de Interne din statele membre ale UE trag periodice semnale de alarma, sectarismul isi dezvolta retelele fara oprelisti majore. Spatiul sau de manevra s-a extins, profitand de confuzia valorica in care traim, de nemultumirea existentiala a multor tineri, de resentimentul frustratilor sau de atractia experientelor initiatice. Succesul acestor grupari pare logic stimulat de triumful relativismului cultural, care privilegiaza minoritatile si culpabilizeaza majoritatile banuit "opresive".
La noi, regimul comunist a persecutat sectele cu multa metoda. Nu din amor pentru Ortodoxia predominanta, ci din temerea ca mediile sectare, dirijate din afara lagarului socialist, se vor dovedi greu controlabile, potential fanatice si eventual subversive. Dupa '89, sectele bazate in strainatate au napadit Romania ca pe un teren misionar pustiu. Am vazut mormoni vadit preocupati de starea panselutelor din Piata Universitatii, bahai plini de verva universalista, ba chiar si un sikh indian, al carui turban purpuriu intorcea capetele pe Calea Victoriei.
Societatea romaneasca postcomunista, atat de cenusie si deprimanta, s-a deschis treptat spre toate zarile, fara ca prozelitismul sectar sa fi produs neaparate ravagii. Nici macar saga supermediatizata din jurul lui Gregorian Bivolaru, faimosul guru valah, nu pare sa fi generat fisuri in mentalitatea mostenita. Se vede treaba ca bascalia locala, expresie profana a duhului pravoslavnic, digera voios materia ofertelor exotice. Pe alt plan, dar nu fara legatura, imi amintesc raspunsul unui batran duhovnic rugat de reporteri sa comenteze vizita la Bucuresti a lui Ioan Paul al II-lea: "E bine ca vine Papa la noi in tara. Dar e bine ca si pleaca".
Teodor Baconsky
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.