Povestea satului-orfelinat Valea Screzii a inceput intr-o dimineata, cand parintele Nicolae Tanase s-a trezit cu cinci copii pe pragul casei. Nici unul n-avea mai mult de o saptamana. Ce ati fi facut in locul lui? Si acum imaginati-va scena: preotul a luat niste paturi groase, ca era iarna, si-a iesit cu mogaldetele in sat. Se intalnea cu oameni pe ulita si astia il intrebau: "Ce ai in brate, parinte?" "Niste copii, zicea preotul. Nu vreti si voi unul?" Si pana seara i-a dat pe toti.
Si pe langa el au inceput sa-si faca pomana si vecinii din Valea Plopului. Unii aveau trei copii si au mai luat sase, altii aveau sase si au mai luat patru. Oameni modesti, care traiesc din sapa. I-au infiat sau i-au luat in plasament, n-a prea contat la ei. Pe Valea Screzii sunt astazi 220 de orfani cu totul, 150 - raspanditi in sate, restul - in ograda popii. Din ce-a avut, din ce-a primit, parintele a ridicat trei case: una a pruncilor, una a scolarilor si una a copiilor mai mari. Din mila oamenilor, s-a facut si biserica in centru satului. E plina de scaune mici-mici, pentru ca biserica e numai a copiilor. Usa preotului Nicolae e tot timpul deschisa pentru copii abandonati la nastere, lepadati pentru ca aveau un handicap, alungati din orfelinate pentru ca implinisera 18 ani sau lasati de parinti in Valea Screzii, cu gand ca o sa-i ia inapoi cand o sa aiba cu ce-i creste. Nu s-a pomenit sa refuze pe cineva. Parintele nu duce grija: zice ca are ce sa le dea copiilor de mancare astazi si
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.