Pescuitorii de perle ai Dilemei Vechi mi-au trintit pe masa, in aceasta saptamina, un mesaj gasit intr-o sticla goala de trascau, aruncata in valurile conferintei nationale a Partidului Democrat: „Dumnezeu personal l-a adus pe Traian Basescu la Cotroceni”, semnat Stelian Dutu din Constanta.
Facind si eu parte dintre pirlitii edecari ce-au tras de vaporul lui Basescu contra curentului, pina l-au ancorat la cheiul Presedintiei, fusei flatat peste poate de afirmatia ca insusi Tatal Ceresc si-ar fi proptit nefiinta alaturi de noi, ca sa aiba Romnia parte de-un mariner la cirma.
M-am scuturat insa repede de pacatul trufiei de a ma considera coleg cu Cel de sus la o asemenea lucrare politiceasca, dindu-mi seama ca acesti domni, loviti de misticism pe trecerea pietonala dintre un partid si altul, isi inchipuie ca bunul Dumnezeu e un soi de traseist, dupa chipul si asemanarea lor. Si asta pentru ca actualul colaborator al lui Gigi Becali, inainte de-a bate cereasca-i palma cu Basescu, a fost, dupa marturia nu stiu carui guguman, pedeserist get-beget.
Asa ca mi-am aplicat singur o pedeapsa scolareasca si am recitat de o suta de ori, in gind, un vers mai din tinerete:
„Dumnezeu are miini apolitice, de muzician.
„Dumnezeu are miini apolitice, de muzician.”
„Dumnezeu are miini apolitice, de muzician.
Sursa: Gandul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.