In anul 1919, aparea la Paris lucrarea lui Paul Allard intitulata “Histoire des Persecutions du I-er au IV-e siècle”, in care, printre altele, este relatat extraordinarul episod al mutarii in secret a moastelor Sfintilor Petru si Pavel, despre care vom vorbi si noi. In legatura cu mormantul lui Petru, exista mai multe ipoteze. Una dintre ele spune ca, de fapt, Apostolul Petru ar fi fost inmormantat pe Muntele Maslinilor, nicidecum la Roma. Dincolo de aceste dezbateri, istoria relatata in cartea lui Paul Allard demonstreaza cat de vechi este cultul celor doi apostoli pe care crestinatatea ii praznuieste in fiecare an la 29 iunie.

La 29 iunie 258 d.

Hr., sute de pelerini veniti la Roma din toate colturile imperiului se aflau pe via Aurelia si pe via Ostia in locurile unde fusesera inhumati cei doi apostoli, Petru si Pavel, in pofida restrictiilor dure impuse de edictul lui Valerian emis cu an in urma. Acest document interzicea intrunirile crestinilor si accesul in cimitire sub amenintarea pedepsei cu moartea. Episcopul Sixtus al II-lea al Romei (257-258 d.Hr.) tocmai teminase oficierea slujbei cand, informate de iscoade, autoritatile au napustit in multime operand numeroase arestari printre crestinii prezenti. Episcopul insa a reusit sa scape. Drept urmare, la cererea prefectului Cornelius Saecularis, imparatul Valerian emite un al doilea edict prin care pedepsele sunt si mai severe pentru crestini: episcopii si intreg clerul care incalcau dispozitia urmau sa fie executati in afara cetatii, nobilii si cavalerii romani crestinati isi pierdeau averile si erau decapitati, matroanele, declasate si trimise in exil, servitorii casei imperiale care marturiseau crestinismul, legati de pamanturile fiscului etc., iar capii bisericii fortati sa aduca sacrificii zeilor.

Sfintele relicve, ascunse in burdufuri de piele

In aceasta stare de tensiune, Sixtus al II-lea ia hotararea punerii la adapost a moastelor celor doi apostoli ai Mantuitorului Hristos. Cripta Sfantului Petru se afla in catacomba de pe via Aurelia, langa Circus Falminus, alaturi de cripta Lucinei, proprietara domeniului, care si-a pus la dispozitia crestinilor mormantul. Tot aici se mai aflau si alte morminte de martiri convertiti la crestinism de catre cei doi apostoli. Dupa ce militarii care pazeau intrarile in catacombe au fost mituiti, relicvele sacre au fost deshumate in mare taina. La fel s-a procedat si cu moastele Apostolului Pavel, inhumate in cimitirul de pe via Ostia. La ambele deshumari a fost prezent curajosul episcop Sixtus. Moastele au fost asezate cu grija in burdufuri de piele, cusute cu sfoara de canepa. Ele urmau sa ajunga intr-un cimitir din afara cetatii, neecleziastic si nesupus riscului de a fi confiscate, mergand pe via Appia, unde ramaneau ferite de ochii autoritatilor si de zelul indiscret al credinciosilor. Burdufurile cu sfintele moaste au fost preluate de doua atelaje care trebuiau sa traverseze orasul spre via Appia. Toata misiunea s-a desfasurat noaptea. Carutele s-au asezat la rand pentru a intra in oras dupa apusul soarelui, cum era ordinul.

Cele doua carute si misteriosii lor «negustori»

Caruta cu moastele Sfantului Pavel transporta chipurile sare din port si era condusa de arhidiaconul Laurentiu, preotul Sever si subdiaconul Claudiu, travestiti in negustori. Celalalt car, cu moastele Sfantului Petru, era incarcat cu covoare, stofe de pret, matasuri orientale si trebuia sa ajunga la un circ din Capua. Acesta era insotit de insusi Episcopul Sixtus si preotul Lucius, travestiti in niste negustori guralivi si certareti. Cele doua care urmau a se intalni langa Coloseum, in dreptul coloanei de marmura ridicata de Augustus in anul 20 i.Hr, pe care erau gravate in aur distantele dintre Roma si principalele cetati ale imperiului si, de aici, pe via Latina, sa mearga impreuna, pe langa Termele lui Carracala, pana la bifurcatia cu via Apia si sa iasa din oras prin poarta Capena, spre Capua.

In cele din urma, sfintele relicve au ajuns cu bine in sud-estul Romei, fiind depuse cu grija in cripta Platonia, unde au ramas multa vreme. Daca in viata cei doi mari apostoli ai crestinismului nu s-au intalnit de prea multe ori (o data la intoarcerea lui Pavel de la Damasc, si au stat impreuna cincisprezece zile, a doua oara la Ierusalim, dupa intoarcerea lui Pavel din prima calatorie misionara) sau au fost certati din cauza propovaduirii Adevarului si neamurilor de catre Pavel, iata cum, intr-o noapte, cei doi au strabatut impreuna Roma, dupa 190 de ani, de data aceasta ca relicve sacre ale crestinilor pe care ei ii convertisera. La scurt timp dupa aceasta aventura, Episcopul Sixtus avea sa fie ucis de persecutori, la 6 august, impreuna cu doi diaconi, chiar in amvonul din care predicau in cimitirul Pretextatus, luand si ei pe cap cununa de martiri ai lui Hristos, fiind ingropati in acelasi cimitir.

Dumitru Manolache

.