Unii medici de la Spitalul de Copii "Sf. Maria" din
Capela situata la parterul spitalului cu sapte etaje e un fel de clinica a sufletelor.
"ITI MULTUMESC CA EXIST". "Doamne, iti multumesc pentru necazurile si incercarile pe care mi le-ai dat, pentru lucrurile bune de care am parte; iti multumesc ca exist." Astfel suna pomelnicul adolescentului Florin Ionescu, din
In fiecare duminica, capela spitalului este plina ochi. Chipurile neimplinite, aprinse de scanteierile icoanelor luminate, se roaga si se inchina. Palmele lor impreunate sunt cat o lumanare mai groasa. Trupurile mici, sleite de boala, incremenite-n matanii, par niste flori ofilite. Copii, ingeri cu aripile abia formate. Se simte in aer atata durere in timpul slujbei, incat pare ca sfintii coboara din cer, se preling din icoane sa-i alinte, sa-i tina in brate ca pe copiii Domnului. Ingeri. Printre ei, la fiecare slujba isi face loc cu coatele si Ionica, un tanc de 2 ani si jumatate, cu autism. El e catolic, preotul stie asta de la parintii sai, pe care omuletul de o schioapa ii taraie pana aproape de altar. Nu poate vorbi din cauza bolii. Pana sa ajunga la spital, era violent. Patrunde in altar, iar preotul ii permite, isi continua de fiecare data nestingherit slujba. "Ca el vin multi, cu totii surprinsi de frumusetea capelei. Se roaga in fata unei candele ca niste oameni mari, doar pentru faptul ca se simt bine aici. Si asa ajung sa-si dea seama ca au un sprijin in Cel de Sus. Simt asta, sunt convins, de altfel unii dintre ei chiar marturisesc acest lucru", spune preotul.
BOTEZ IN INCUBATOR. La Capela ortodoxa cu hramul Buna Vestire, infiintata in 1992, au slujit pana acum mai multi preoti. Alaturi de ei s-au adunat copii cu nenumarate afectiuni. Ingrijorator este numarul din ce in ce mai mare al celor cu leucemie, a caror moarte lenta e cea mai infricosatoare. Sunt copii care mor in chinuri cumplite, copii care mor chiar de ziua lor, constienti. Dar sunt si dintre cei care, aflati in ultima faza, scapa printr-o minune. "Toti au sufletul curat, suflet prin care simt atingerea lui Dumnezeu."
Unii sunt botezati in incubator. Altii sunt in stadii critice si li se da sfanta impartasanie. Se nasc copii cu mari probleme, genetice sau de alta natura. Cu coloana neinchisa, cu burtica deschisa, cu afectiuni cardiovasculare sau renale. Preotul de caritate care slujeste la capela copiilor a fost detasat aici din 2003. Are 35 de ani si si-a inceput menirea din 1996. Iubeste mult copiii si are si el doi acasa.
LUPTA CU DISPERAREA. "Am intalnit copii care nu suportau durerea: o fata de 18 ani, cu un plaman care nu mai functiona si cu celalalt care se «usca». Si in continuare ea se ruga, avea niste dureri cumplite, horcaia, nu putea respira aproape deloc. Fata a murit. A vrut sa se impartaseasca in ultima clipa. I-am spus ca viata cu Dumnezeu nu porneste dupa moarte, ci de aici. Daca aici esti cu Dumnezeu, vei fi si dincolo", spune preotul.
"Parinte, eu mor si mi-e frica. Asa-mi zicea o fata de 19 ani, care avea si TBC, si cancer. M-a prins de mana si a spus: parinte, eu nu mai traiesc, ajutati-ma, sunteti singurul care ma puteti ajuta." "I-am raspuns ca eu, ca om, nu pot face mai mult decat ceilalti, dar ca Dumnezeu va face tot ce crede el ca trebuie."
MORT DE ZIUA LUI. Preotul isi aduce aminte de un copil in agonie, care avea dureri atroce si ii spunea mamei ca nu mai poate de durere, cerea sa fie ajutat, dar se si ruga in acelasi timp. Se vedea ca nu mai rezista si tot personalul era afectat. Preotul s-a dus la el si l-a auzit strigand "mama, vino si ma saruta pentru ultima data, pentru ca eu mor!". "E sfasietor, nu poti uita usor asa ceva, nu mai avea puterea sa mai planga si lucrurile acestea te intristeaza foarte tare, pentru ca ai vrea sa faci ceva sa fie bine, sa-si continue viata. Mama trebuie sa stie ca-i incredinteaza copilul lui Dumnezeu."
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.