Manastirea Vladimiresti a fost refugiul satenilor din Tudor Vladimirescu, care fusesera avertizati sa-si paraseasca locuintele. Cele aproape 200 de maici de la manastire erau pregatite sa faca fata numarului mare de oameni care venisera speriati sa caute un adapost. Mai mult de 500 de femei, barbati si copii, au stat trei zile la manastire. Paturile din casa de oaspeti au fost lipite doua cate doua, in ele dormind si pana la cinci persoane. Cei tineri au fost cazati la etajul cladirii pentru ca se puteau misca mai usor, iar batranii au trebuit sa se inghesuie la parter.
ADAPOST. Manastirea Vladimiresti este bine gospodarita, astfel incat s-a putut asigura, pe langa cazare, cate trei mese pe zi. Maica Sabina este multumita ca obstea in care traieste a putut sa ajute oamenii aflati la nevoie: “Cand au inceput apele sa se reverse, am stiut ca o sa vina oamenii sa se adaposteasca si la noi. Pentru noi, nu a fost o munca grea, cu toate ca a trebuit trei zile sa gatim, dar ceea ce mancam noi aici au mancat si ei. La un moment dat, din cauza numarului mare de oameni, s-a pus problema sa-i primim pe unii chiar in chilii. N-a fost cazul. Nu este mai mare bucurie pentru noi decat aceea ca am putut ajuta cei care sunt la nevoie. Multumim lui Dumnezeu ca am reusit”. Singurul regret al maicilor este ca, din cauza drumului cel mai scurt spre Galati, drum care a fost distrus de ape, nu poate veni multa lume sa se roage. “Acum ar trebui sa ne rugam mai mult. Dumnezeu trebuie sa aiba mila”, spune maica Severiana. “Am primit si ajutoare de la Bucuresti, dar am avut suficient sa putem sa-i ajutam pe toti”, adauga maica Sabina.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.