Manastirea Cotroceni a fost candva plina de bogatie si stralucire. Mosii, rumani, tigani si averi multe a dat Serban Cantacuzino manastirii. Toata viata economica si spirituala a lacasului de cult a fost pastrata in trei condici manastiresti.

Serban Cantacuzino, domnitorul Tarii Romanesti intre anii 1678-1688, a ridicat Manastirea Cotroceni in anii 1679-1680 ca semn al iubirii sale fata de Dumnezeu. De pictura lacasului de cult s-a ocupat Parvu Mutu, celebru pictor de biserici.

Pentru a fi sigur ca manastirea nu va suferi in nici un fel a inzestrat-o cu numeroase mosii, multi oameni si obiecte de cult. Toate daniile sale, dar si ale domnilor care l-au urmat apar in Condica Manastirii, un act ce avea atat caracter economic, cat si juridic.

ISTORIE. Exemplarul aflat in posesia Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale este unul din cele trei Condici ale manastirii. In el se gasesc copiate privilegiile capatate de aceasta manastire de-a lungul existentei ei, de la diversi domni. Autorul ei este Dionisie Ecleziahul, penultimul cronicar al Tarii Romanesti. De-a lungul activitatii lui, acest Dionisie a scris vreo 27 de asemenea condici. Condica Manastirii Cotroceni este scrisa cu alfabet chirilic, dar in limba romana. Documentul uimeste prin frumusete, prin atentia acordata detaliilor si mai ales prin finetea materialului folosit. Dupa aproape 200 de ani de cand a fost scrisa, Condica inca inspira aerul domnesc, inspira respect. Pe una din primele pagini ale Condicii este desenat ctitorul manastirii, Serban Cantacuzino, si Doamna Marica, impreuna cu feciorul lor, Gheorghe, sustinand manastirea, asa cum a aratat ea, pana in 1984, cand a fost demolata de Nicolae Ceausescu.

LEGENDE CU PITULARI. "Aici este hramul manastirii, Adormirea Maicii Domnului, desenata in aur", spune domnul Marcel Ciuca, directorul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale, aratand una din filele cartii. Pagina este foarte importanta, deoarece "desenul vine si contesta legenda conform careia Cantacuzino, urmarit de dusmani, a fugit prin padurile din jurul Bucurestiului si pe-un deal din apropiere s-a cotrocit si in felul asta a scapat de urmaritori", explica domnul Ciuca. Legenda cotrocirii, a "pitularii", este contrazisa de doua elemente: "Acest desen, care arata ca hramul manastirii este asezat pe un alt hram, ceea ce inseamna ca acolo a fost un lacas mai vechi, peste care domnitorul si-a facut ctitoria sa si de faptul ca termenul «cotroceni» nu dateaza de la 1680, cand el s-a cotrocit acolo, ci il gasim de la 1619", afirma arhivistul.

PE CAND S-A SCRIS. Pe fiecare pagina a documentului, privitorul poate observa o stampila, un semn ce autentifica aceasta Condica. Intr-unul din desenele cartii este prezentat domnitorul de atunci, Constantin Ipsilanti, care are in mana o matrice sigilara, un tipar sigilar, asistat spiritual de Serban Cantacuzino. "In momentul in care egumenul manastirii vine cu condica, pentru ca fiecare pagina unde sunt transcrise, copiate documente, sa fie autentificata. Fara aceasta autentificare, sigilare, documentele din condica nu aveau valoare juridica in instanta. Pentru ca acel moment nu s-a terminat in vremea lui Constantin Ipsilanti, n-a fost terminata condica, evenimentul se repeta pe vremea altui domn, de asta data nu stim cine este, ca nu-i mai scrie numele; de asemenea, are matrita sigilara in mana, este in scaun, egumenul impreuna cu marele logofat vin cu condica pentru a fi autentificata", explica directorul de la Arhive. La sfarsitul Condicii: "Vine domnul, in 1817, iulie, 24. Io, Ioan Gheorghe Caragea, voievod si domn Tarii Romanesti, dupa incredintarea ce ne da dumnealui, vel logofat – marele logofat – de Tara De Sus, Mihalache Manul, prin aceasta anafora, de sineturile ce sunt coprinzatoare intr-aceasta condica, dam si Domnia Noastra intarire ca sa-si aiba credinta si tinerea in seama", si condica era autentificata.

 

REFACEREA BISERICII COTROCENI

Biserica a suportat doua refaceri importante, dupa seismul din 1802 si cel din 1940. Referatul in 1940 a fost facut de arhitectul Dimitrie Ionescu Berechet, iar cel care a inceput refacerea manastirii in 1802 a fost staretul Visarion. Dupa venirea comunistilor, palatul a fost propus pentru Academia de Arte Frumoase, dar optiunea finala a fost sa fie Palatul Pionierilor, afirma Bogdan Tataru-Cazaban, consilier pe probleme de Cultura si Culte al Administratiei Prezidentiale. In 1984, biserica a fost demolata intr-o singura noapte. Dupa anii ’90, Fundatia Cantacuzino, reprezentata de Serban Cantacuzino, si-a manifestat intentia de refacere a bisericii manastirii in timpul presedintelui Emil Constantinescu. Acesta a facut niste conventii cu Ministerul Culturii, cu secretarul de stat pentru Culte si lucrarile au fost incepute in timpul presedintelui Iliescu si ceea ce vedeti in foto a fost incheiat in 2004, o data cu aducerea ramasitelor familiei fondatoare si instalarea lor in pronaos. Arhitectul Nicolae Vladescu e cel care a facut planurile pentru refacerea partiala, sub forma de memorial, a Bisericii Cotroceni. Familia Cantacuzino doreste refacerea integrala a Bisericii Cotroceni. Este si dorinta Patriarhiei ca biserica sa aiba altar si sa fie sfintita. Presedintele Basescu a raspuns intentiei familiei Cantacuzino, sustine refacerea integrala a bisericii si sfintirea ei si se afla in discutie integrarea ei in circuitul muzeal. Biserica actuala are hramul Sfintii Serghie si Vah, praznuiti la 7 octombrie. Portile bisericii sunt foarte importante, ele sunt un simbol al artei din timpul Cantacuzinilor, avand stema cu vulturul bicefal, iar catapeteasma este din lemn sculptat aurit. Acestea se afla la Muzeul National de Arta. O parte din lapidariu se afla la Muzeul National Cotroceni. Coloanele din interior sunt coloanele originale care au fost taiate, s-au conservat si au fost reasamblate si pentru a pastra intr-un fel aceasta rana pe chipul bisericii. O parte din decoratia din piatra exista la Cotroceni. Ce s-a facut acum contine parti din aceasta decoratie care au fost incrustate intr-o zidarie noua. Pridvorul este doar sugerat pe coloane originale, dar inainte acesta era acoperit.

ETAPE

Biserica a fost gandita ca o necropola domneasca. In pronaos au fost inmormantati mai multi membri ai familiei Cantacuzino, in frunte cu ctitorul ei. Manastirea a fost inchinata Muntelui Athos. O perioada importanta a fost in 1821, cand Tudor Vladimirescu si-a stabilit aici sediul, dupa care in 1852, in timpul lui Barbu Stirbei, s-a organizat o parte din gradina. Viata manastirii aproape s-a incheiat in timpul lui Al. I. Cuza prin secularizarea averilor manastiresti, in 1863, cand la Cotroceni au mai ramas probabil 8-10 calugari. Manastirea a fost transformata intr-o biserica de curte si aici si-a stabilit o resedinta de vara Cuza. In 1866, Principele Carol I si-a stabilit resedinta aici. In 1888, destinatia caselor domnesti si a fostelor chilii a fost schimbata in aceea de palat pentru Ferdinand si Maria.

 

Proiect realizat cu sprijinul DIRECTIEI ARHIVELOR NATIONALE ISTORICE CENTRALE

.