Declaratia comuna a Papei Benedict al XVI-lea si a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu

 

Aceasta intalnire frateasca care ne aduce impreuna pe noi, Papa Benedict al Romei si Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, este lucrarea Domnului si este in mod cert, un dar. Aducem multumiri Creatorului a toate cele bune, care ne ofera posibilitatea ca in rugaciune si dialog sa exprimam bucuria pe care o traim ca frati si sa ne reinnoim angajamentul de a cauta deplina comuniune. Acest angajament vine cu voia Domnului si din responsabilitatea noastra ca Pastori in Biserica lui Hristos. Fie ca intalnirea noastra sa fie un semn si o incurajare pentru noi de a impartasi aceleasi sentimente si aceleasi atitudini de fraternitate, cooperare si comuniune in lucrarea caritatii si in adevar. Sfantul Duh ne va ajuta sa pregatim marea zi a restabilirii deplinei unitati, oricand si oriunde va voi Domnul.

Atunci vom putea cu adevarat sa ne bucuram.

1. Ne-am amintit cu recunostinta de intalnirile venerabililor nostri predecesori, binecuvantati de Dumnezeu, care au aratat lumii nevoia urgenta de unitate si care au trasat cai sigure pentru obtinerea ei, prin dialog, rugaciune si prin viata de zi cu zi a Bisericii. Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Atenagora I au mers ca pelerini la Ierusalim, in locul unde Domnul Iisus Hristos a murit si a inviat pentru mantuirea lumii si apoi s-au intalnit iarasi aici in Fanar si in Roma. Ei ne-au lasat o declaratie comuna care evidentiaza faptul ca dialogul sincer in caritate trebuie sa sustina si sa inspire orice relatie dintre indivizi si dintre Biserici. Dialogul trebuie sa fie zidit pe temelia "fidelitatii fata de Unul Domn Iisus Hristos si pe respectul reciproc fata de propriile traditii" (Tomos Agapis, 195). Nu am uitat, de asemenea, vizitele reciproce ale Papei Ioan Paul al II-lea si Patriarhului Ecumenic Dimitrios I. In cursul primei vizite ecumenice a Papei Ioan Paul al II-lea a fost anuntata infiintarea Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa. Acest fapt a condus ca Bisericile noastre sa aiba scopul declarat al restabilirii comuniunii depline.

In ceea ce priveste relatiile dintre Biserica Romei si Biserica Constantinopolului, nu putem sa nu ne aducem aminte de actul eclezial solemn de stergere a amintirii celor doua anateme care timp de secole au avut un efect negativ asupra Bisericilor noastre. Nu am beneficiat inca de toate consecintele pozitive care pot sa provina din acest act pe drumul nostru catre unitate. Comisia Teologica Mixta trebuie sa aduca aici o contributie importanta. Rugam pe credinciosi sa ia in mod activ parte in acest proces, prin rugaciune si prin gesturi semnificative.

2. Cu prilejul Sesiunii plenare a Comisiei Mixte Teologice care s-a desfasurat recent la Belgrad multumita ospitalitatii generoase a Bisericii Ortodoxe Sarbe, ne-am exprimat bucuria adanca pentru reluarea dialogului teologic, intrerupt pentru cativa ani din cauza unor diverse dificultati. Acum Comisia a putut sa lucreze cu harnicie intr-un spirit de prietenie si cooperare. In tratarea subiectului "Sinodalitate si Autoritate in Biserica" la nivel local, regional si universal, Comisia a initiat o faza de studii asupra consecintelor eclesiologice si canonice a naturii sacramentale a Bisericii. Aceasta ne va permite in viitor sa ne referim la unele dintre principalele probleme care au ramas inca nerezolvate. Ne angajam sa oferim sprijin constant, ca si pana acum, lucrarii incredintate acestei Comisii si ne rugam pentru membrii ei.

3. Ca Pastori, am reflectat mai intai, asupra misiunii de a proclama Evanghelia in lumea de astazi. Aceasta misiune: "mergand, invatati toate neamurile" (Mt 28, 19), este astazi mai actuala si mai necesara ca oricand, chiar in tarile cu traditie crestina. Mai mult, nu putem ignora secularizarea crescanda, relativismul, chiar nihilismul, in mod special in lumea Occidentala. Traditiile noastre reprezinta pentru noi un patrimoniu care trebuie sa fie in mod continuu impartasit, propus si interpretat. De aceea trebuie sa intarim cooperarea noastra si marturia noastra comuna inaintea lumii.

4. Am privit in mod pozitiv procesul care a dus la formarea Uniunii Europene. Cei care sunt angajati in acest mare proiect nu ar trebui sa uite sa ia in considerare toate aspectele care pot afecta drepturile inalienabile ale persoanei umane, in mod special libertatea religioasa, marturie si garantie a respectului tuturor celorlalte libertati. In fiecare etapa catre unificare, minoritatile trebuie protejate cu traditiile lor culturale si elementele distinctive ale religiei lor. In Europa, trebuie sa ramanem deschisi catre celelalte religii si catre contributia lor culturala dar in acelasi timp trebuie sa ne unim eforturile pentru pastrarea radacinilor, traditiilor si valorilor crestine, sa asiguram respectul pentru istorie, si astfel sa contribuim la cultura europeana a viitorului si asupra calitatii vietii omului la toate nivelurile. In acest context, cum am putea sa nu luam in considerare mostenirea crestina a tarii in care ne intalnim, amintind ceea ce ne spune cartea Faptele Apostolilor despre Sfantul Pavel, Apostolul neamurilor? In acest pamant, mesajul Evangheliei si traditia culturala antica s-au intalnit. Aceasta legatura, care a contribuit atat de mult la mostenirea crestina pe care o impartasim, ramane actuala si va avea in viitor mai mute roade pentru evanghelizare si pentru unitatea noastra.

5. Grija noastra se manifesta asupra acelor parti din lumea de astazi unde traiesc crestini care intampina dificultati, in mod special saracie, razboi si terorism, dar in acelasi timp diferite forme de exploatare. Suntem chemati sa lucram impreuna pentru a promova respectul pentru drepturile fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si pentru a sprijini dezvoltarea economica sociala si culturala. Traditiile noastre teologice si etice pot oferi o baza solida pentru o abordare unitara in predica si actiune. Mai presus de toate, dorim sa afirmam ca uciderea de oameni nevinovati in numele lui Dumnezeu este o ofensa adusa Lui si demnitatii umane. Trebuie sa ne angajam in lupta de aparare a vietii umane, a fiecarei vieti.

Cauza pacii din Orientul Mijlociu unde Domnul Iisus a trait, a murit si a inviat si unde timp de secole au trait frati ai nostri crestini, este la inima noastra. Speram ca pacea sa fie restabilita in acea regiune, coexistenta pasnica a diferitelor popoare care traiesc acolo, sa fie intarita. Incurajam astfel, stabilirea de relatii apropiate intre crestini si a unui dialog interreligios autentic si sincer in vederea combaterii oricarei forme de violenta si discriminare.

6. In prezent, in fata marilor amenintari la adresa mediului inconjurator, dorim sa exprimam ingrijorarea noastra in ceea ce priveste consecintele negative pe care le poate avea asupra umanitatii si asupra intregii creatii, consecinte care pot rezulta din progresul economic si tehnologic care nu isi cunoaste limitele. Ca lideri religiosi, credem ca este datoria noastra sa incurajam si sa sprijinim toate eforturile ce se fac pentru salvarea Creatiei lui Dumnezeu pentru ca generatiile care vor urma sa primeasca in grija o lume in care pot trai.

7. In final, gandurile noastre se indreapta catre voi toti, credinciosii din intreaga lume a Bisericilor noastre, episcopi, preoti, diaconi, calugari si calugarite, credinciosi si credincioase. In Hristos salutam pe toti crestinii, asigurandu-i de rugaciunile noastre si de deschiderea noastra pentru dialog si cooperare. Va salutam pe toti prin cuvintele Apostolului neamurilor: "Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos" (2 Cor 1, 2).

Fanar, 30 noiembrie 2006

Benedict XVI - Bartolomeu I

.