Cel mai de seama ierarh al Tarii Romanesti, deopotriva pastor si invatator, a fost mitropolitul Antim Ivireanul. Desi n-a fost roman de neam, prin harul cuvintelor si al vietii lui, mitropolitul Antim a fost iubit si pretuit de poporul nostru, care a vazut in el un adevarat "om al lui Dumnezeu". Asa se si explica decizia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din iunie 1992, prin care stralucitul intre ierarhi Antim Ivireanul a fost trecut oficial in randul sfintilor, ca Ierarh-Martir, praznuit la 27 septembrie.

Cum a ajuns in Tara Romaneasca

Originar din Iviria, tanarul Andrei a fost luat rob de turci si adus la Constantinopol. A fost rascumparat de Patriarhia ecumenica, unde a invatat sculptura in lemn, pictura si broderia, precum si limbile greaca, turca si araba. In jurul anilor 1960, binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu l-a adus in Tara Romaneasca, unde a ajuns ucenic tipograf la fostul episcop Mitrofan al Husilor. Intrand in cinul monahal, intre anii 1691-1694 a fost hirotonit preot, preluand si conducerea tipografiei domnesti din Bucuresti, unde a tiparit patru carti: "Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon" (1691, in limba greaca), "Slujba Sf. Paraschiva si a Sf. Grigore Decapolitul" (1692, in limba romana), "Evangheliarul greco-roman" (1693) si "Psaltirea" (1694, in limba romana).
 

 

Dupa anul 1696, a fost ales egumen la manastirea Snagov unde, pana in anul 1701, a tiparit alte 15 carti, dintre care 5 in romaneste, iar una bilingva, pentru credinciosii din Antiohia: "Liturghierul greco-arab" (1701), prima carte tiparita cu caractere arabe din lume. Intre 1701 si 1705, si-a reluat activitatea la Bucuresti, unde a tiparit alte 15 carti (11 grecesti, 2 romanesti, una slavo-romana si una greco-araba).

Pentru viata sa duhovniceasca traita la un nivel inalt si pentru activitatea culturala desfasurata, la 16 martie 1705 a fost ales episcop al Ramnicului, intemeind si aici o tipografie, unde, in decursul celor 3 ani de pastorire, a tiparit 9 carti, intre care 3 in romaneste si 3 in editie bilingva slavo-romana. Tot acum a scris: "Tomul bucuriei" (1706), "Liturghierul si Evhologhionul", intr-un singur volum, ambele reprezentand primele editii romanesti ale acestora in Muntenia.

La 28 ianuarie 1708, la recomandarea mitropolitului Teodosie, care pastorise credinciosii din Tara Romaneasca timp de 40 de ani, a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei. In aceasta calitate, a infiitat, ca si la Ramnicu Valcea, o tipografie la Targoviste, unde a tiparit un numar de 18 carti, desavarsind ceea ce se incepuse sub Matei Basarab (tipicul) si Serban Cantacuzino (textele biblice).

Prima carte din lume tiparita cu litere mobile

Prin cele 63 de tiparituri, lucrate de el insusi, coordonate sau patronate, in limbi diferite si de o mare diversitate, sfantul mitropolit este considerat - alaturi de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievala romaneasca.

A avut un rol insemnat in introducerea completa si definitiva a limbii romane in slujba, si in acelasi timp, desi strain de neam, a creat o limba liturgica romaneasca limpede, care a fost inteleasa si folosita pana astazi.

Prin activitatea sa tipografica, a sprijinit si alte popoare ortodoxe, imprimand carti pentru slavi, greci si arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este si autorul unei premiere mondiale in tiparit, Liturghierul greco-arab, din 1701, care a fost prima carte tiparita cu litere mobile din lume, avand caractere arabe. In anul 1706, aceeasi instalatie tipografica cu caractere arabe a fost daruita patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep.

De asemenea, a fost preocupat de soarta romanilor din Transilvania. In 1699, Sfantul Antim a trimis un ucenic la Alba Iulia sa tipareasca unele lucrari si carti de cult ortodoxe. Chiar dupa dureroasa dezbinare din 1701, mitropolitul Antim continua sa trimita scrisori de imbarbatare catre romanii din Scheii Brasovului, indemnandu-i sa ramana statornici in dreapta credinta, hirotonindu-le preoti si diaconi.

Facea o critica vehementa a moravurilor vremii

Pe langa lucrarile tiparite, au ramas de la el si cateva manuscrise: "Chipurile Vechiului si Noului Testament, adica obrazele oamenilor celor vestiti ce se afla in Sfanta Scriptura, in Biblie si in Evanghelie si adunare pe scurt a istoriilor celor ce s-au facut pe vremea lor...", care contine 22 de pagini de text, la care se adauga 503 portrete in medalion, 3 schite si 8 desene, tot in medalion, cu personaje din Vechiul Testament. Manuscrisul, in forma originala, se gaseste la Kiev, in Romania existand o copie, realizata de dascalul Popa Flor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Tot in manuscris a ramas si opera sa omiletica, "Didahiile" (28 de predici la diferite sarbatori si 7 cuvantari ocazionale). Analiza cartilor originale publicate, dar si a celor doua manuscrise duce la constatarea ca Antim Ivireanul avea nu numai o bogata cultura teologica, ci si una profana, intrucat folosea nu doar citate din Biblie, dar si din literatura patristica, respectiv din filosofi antici. In multe din ele facea o critica vehementa a moravurilor vremii. "Didahiile" il asaza, fara nici o indoiala, in randul celor mai de seama predicatori crestini din toate timpurile. Ca un adevarat tamaduitor al sufletelor, subliniaza calitatile si defectele societatii pe care o calauzea, si, cu o dragoste crestineasca netarmurita uneori, cu energie nebiruita alteori, cauta sa infraneze raul si sa promoveze binele. Dar ceea ce este de admirat la acest mitropolit, strain ca origine de neamul nostru, este energia cu care, ridicandu-se la inaltimea vremurilor sale, pune degetul pe rana de care sangera poporul sau adoptiv.

Ctitor de lacasuri de cult

Antim Ivireanul este si ctitorul manastirii cu hramul "Toti Sfintii" din Bucuresti, numita azi Manastirea Antim (1713-1715), unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectura, pictura si sculptura din tara noastra. Ierarhul, si ctitorul manastirii, a intocmit cu mana lui planurile de executie ale manastirii. Traditia mentioneaza ca toate sculpturile din piatra ale tamplei, ale picioarelor coloanelor si ale ancadramentelor, ca si pictura din biserica mare si din paraclis, au fost executate dupa schitele mitropolitului ctitor, care a si pictat cateva icoane pe fresca zidurilor, alaturi de Preda Zugravul. Sigur, insa, pictate de el sunt si cele doua icoane laterale mari din naos, de langa tampla: icoana Tuturor Sfintilor si icoana celor patru sfinti (Alexie, Nicolae, Antim si Agata). Sculptata de Sfantul Antim insusi, usa masiva din lemn de stejar de la intrarea in biserica, depasind in frumusete toate realizarile artistice de acelasi gen din vremea sa, capata stralucirea unei taine duhovnicesti: nu putem intra in biserica decat prin lucrarea Pastorului (adica usa) care are ca "descuietoare" (cheia) credinta si smerenia (melcul). Uimitor inteles duhovnicesc al unei opere pline de frumusete!

Omorat de turci, in drum spre Muntele Sinai

Inflacarat patriot si luptator impotriva asupririi turcesti, ca si voievodul Constantin Brancoveanu, Mitropolitul Antim este arestat, in primavara anului 1716. Fortat sa-si de-a demisia si refuzand-o, Mitropolitul Antim este caterisit, pe nedrept, de Patriarhia ecumenica, urmand sa fie inchis pe viata in Manastirea "Sfanta Ecaterina" din muntele Sinai. Pe drum, insa, ostasii turci l-au omorat, aruncandu-i trupul in apele raului Tungisa, langa Adrianopol. Abia dupa 250 de ani (1966), Patriarhia ecumenica a anulat nedreapta sentinta de caterisire data asupra marelui Ierarh si Mucenic Antim. A fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in 1992, fiind praznuit in fiecare an, la 27 septembrie.

Intre anii 1938-1940, la ctitoria mitropolitului Antim se desfasoara cursurile Academiei de muzica bisericeasca. Razboiul si cutremurul din 1940 intrerup insa orice activitate didactica institutionalizata. Vitregiile vremii impun insa o intarire duhovniceasca, al carui duh incepe sa patrunda in inimile multor personalitati ale culturii noastre romanesti. Asa a luat nastere Cenaclul "Rugul Aprins", axat pe spiritualitatea isihasta a rugaciunii lui Iisus, la finele anului 1945. Profesori universitari, intelectuali, preoti, calugari, studenti, simpli credinciosi, participau la conferintele si dialogurile desfasurate in salile mari ale palatului sinodal, devenite neincapatoare. Temele abordau problema rugaciunii inimii, a raportului teologie-stiinta, a intalnirii continue cu Hristos-Dumnezeu adevarat in cercetarea stiintifica a lumii, sau in arta sincera, sau in comuniunea cu semenii. Au ramas, printre cele mai cunoscute roade ale acestui cenaclu, intre alte lucrari, "Acatistul Rugului Aprins" de Sandu Tudor, poemul "Calatorie spre locul inimii" al poetului Vasile Voiculescu, "Canonul" muzical omofon si coral al compozitorului Paul Constantinescu.

Episcopia Ramnicului isi cinsteste ocrotitorul

In aceste zile, Episcopia Ramnicului isi cinsteste ocrotitorul. Cu prilejul celei de-a IX-a praznuiri a Sfantului Ierath Martir Antim Ivireanul, la Ramnic au avut loc manifestari religioase si culturale. Astazi, in ziua praznuirii Sfantului Antim Ivireanul, de la ora 9.00, se va oficia Sfanta Liturghie arhiereasca pe scena din parcul Episcopiei.

Nicoleta OLARU