In 1816, in satul Calapodesti, din comuna Dealu Morii, judetul Bacau, avea sa se nasca un sfant. Pana la 20 de ani, Alexandru Luchian s-a dovedit a fi un iubitor de cele sfinte. O data cu trecerea timpului, in inima sa crestea un dor de manastire. Asa s-a hotarat sa paraseasca lumea, plecand la manastire ca sa se faca monah.

S-a dus la Caldarusani, frumoasa manastire de langa Bucuresti.

S-a obisnuit cu ascultarile la care fusese oranduit si s-a "indulcit" cu dumnezeiestile slujbe. Deplin ascultator si smerit, fratele Alexandru s-a familiarizat cu viata de manastire, dar dorea sa mearga la Sfantul Munte Athos. Stia ca acolo, in 20 de manastiri, in zeci de schituri, sute de chilii si in colibe si pesteri, traiau dupa tipicul vietii calugaresti, in curatenie trupeasca si sufleteasca, in saracie de bunavoie, in ascultare si neincetata rugaciune, mii de monahi si frati din toate neamurile ortodoxe: greci, rusi, bulgari, sarbi, romani etc.

Drumul catre Sfantul Munte

Cu recomandare de la staretul sau, a plecat spre Muntele cel sfant. S-a oprit la Schitul romanesc Lacu, sihastrie renumita in Sfantul Munte, datorita asprimii vietii pe care o duceau monahii. In drumul sau spre cunoasterea luminii Sfintei Scripturi si a ascultarii pentru Domnul, calauza i-a fost adevarata smerenie. Si astfel, s-a trezit in el dorinta fierbinte de a se invrednici sa fie tuns in monahism. A deprins mestesugul nevointei duhovnicesi de la cei mai experimentati calugari atoniti, ajungand vestit in schit pentru postul si osteneala lui.

In randuiala aspra de la Schitul Lacu, si-a petrecut 15 ani, dupa care s-a mutat la Manastirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Aici a stat patru ani, in aceasta perioada primind ingerescul chip al calugariei, sub numele de Antipa. Tot aici a fost hirotonit diacon.

Cautat de credinciosi, dar iubitor de singuratate

In felul acesta, dupa aproape 20 de ani de la sosirea sa in Athos, Antipa ajunsese cunoscut ca un parinte imbunatatit, mare sihastru si lucrator al rugaciunii lui Iisus. Nedorind insa slava si lauda oamenilor, in 1860, luand binecuvantare, s-a intors in Moldova, vietuind in manastirile din preajma Iasului.

Enciclopedia teologica ortodoxa ne arata ca "el fusese rechemat din Atena pentru a construi un schit la Iasi, unde, din dispozitia parintelui Nifont, a ocupat postul de chelar si econom, de multe ori inlocuindu-l pe parintele Nifont in absenta sa". Asadar, observam ca acest cuvios era intreprinzator si om de incredere, fara a schimba insa ceva din modul sau de viata intru Hristos. Dar si la Iasi, credinciosii au inceput sa-i caute din ce in ce mai mult sfaturile si ajutorul. Insa, mai mult decat slava si lauda, el iubea singuratatea si smerenia.

Facator de minuni si vazator cu duhul

Cunoscator al limbii ruse, dupa trei ani, a plecat sa se inchine la moastele cuviosilor parinti de la Lavra ruseasca Pecerska, "un nou Ierusalim" pentru credinciosii rusi. Apoi a ajuns la manastirile din nord, uimind pe toti prin sfintenia vietii lui. In scopul adunarii jertfelor, de la post nu renunta nici in vremea calatoriilor sale. In aceasta misiune, el a ajuns in Rusia, chiar la Petersburg, de unde a mers apoi spre Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga. Iubind fericita liniste si instrainare, Cuviosul Antipa s-a asezat la aceasta manastire in anul 1865, unde a trait inca 17 ani in frica Domnului. Datorita multelor sale calitati duhovnicesti, in aceasta perioada a fost hirotonit preot. Numele si faptele sale minunate s-au raspandit cu repeziciune in nordul Rusiei, efectul fiind multimea de credinciosi care veneau in pelerinaj la Valaam, pentru a putea vorbi cu alesul lui Dumnezeu.

Cea mai mare nevointa a lui era rugaciunea inimii, prin care neincetat slavea pe Dumnezeu, izgonea gandurile cele necurate si gusta din bucuriile cele negraite ale Duhului Sfant. La aceasta adauga post indelungat, privegheri de toata noaptea, lacrimi, metanii si alte nestiute osteneli duhovnicesti. Pentru aceasta viata a sa, Cuviosul ieroschimonah Antipa dobandise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inaintevederii. Caci cunostea gandurile ascunse ale oamenilor si pe multi ii povatuia pe calea mantuirii.

Singurul calugar athonit roman trecut in randul sfintilor

Dupa o nevointa binecuvantata ca aceasta, Cuviosul Antipa Athonitul si-a dat sufletul in bratele Mantuitorului la 10 ianuarie 1882, fiind inmormantat in gropnita Manastirii Valaam. Cuviosul Antipa de la Calapodesti este singurul calugar roman care s-a nevoit in aceasta vestita manastire isihasta din nordul Europei.

Dupa plecarea sa la Domnul, Cuviosul Antipa a inceput sa fie venerat de credinciosi ca sfant. Vazand aceasta, in anul 1883, parintii de la Valaam au randuit sa i se scrie viata pe scurt.

Viata Cuviosului Antipa a fost tiparita la Petersburg de doua ori, in anii 1883 si 1893, raspandindu-se atat in Rusia si Finlanda, cat si in Muntele Athos.

Canonizarea si trecerea in randul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos, in anul 1906. El este cinstit mai ales in manastirile din Sfantul Munte, fiind singurul calugar athonit roman trecut in randul sfintilor si numarat printre cei din urma cuviosi parinti ai Athonului.

 

Maica Domnului i-a fost alaturi toata viata

Desi roman, nascut in judetul Bacau, Cuviosul Antipa de la Calapodesti este mai putin cunoscut la noi in tara, insa foarte cinstit de rusi si de greci. Parintii din Sfantul Munte il numesc cu bucurie Sfantul Antipa Athonitul.

S-a scris ca in timp ce vietuia singur intr-o coliba parasita a gasit, in chilia pe jumatate daramata, intr-un colt, o icoana a Maicii Domnului innegrita de fum si de trecerea timpului. Aceasta icoana s-a dovedit a fi facatoare de minuni, iar sfantul nu s-a mai despartit niciodata de ea. Se stie ca inainte de moartea sfantului, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din chilie au cazut, aceasta s-a asezat singura pe pieptul sau. La exact trei zile, in chilia sa de la Valaam, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul Antipa a adormit in pace, la 66 de ani.

Cuviosul Antipa de la Calapodesti a ramas in memoria Bisericii ruse pentru ca, in 1865, s-a asezat definitiv la Manastirea Valaam. Astfel, rusii il numesc cu drag Sfantul Antipa de la Valaam. Aici a vietuit in post si desavarsita saracie. In chilia lui nu era nici pat, nici scaun. Lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in cea dintai saptamana a Postului Sfintelor Pasti, nu gusta si nici nu bea nimic, iar in restul zilelor ii era de ajuns doar mancarea pe care o primea sambata la pranz.

 

Narcisa BALABAN

 

.