A vorbi despre învierea din morți poate fi ceva scandalos pentru unii. Însă un scandal și mai mare poate fi provocat vorbind despre înviere înainte de moarte, ca o sugestie a învierii de după moarte, o înviere aici și acum, care ar putea oferi o întrezărire
Pentru ca trupul pastreaza si dupa moarte o legatura cu sufletul si ramane pe mai departe trup al unei persoane, el trebuie sa se bucure de respectul pe care-l datoram persoanei insesi. Cand a fost uns cu mir, Hristos n-a spus ca aceasta s-a facut spre ingroparea trupului Sau
Natura mortii e o problema atat metafizica, cat si empirica. Desi crestinii recunosc ca fiintele umane nu sunt doar trupurile lor, ci un intreg alcatuit din trup, suflet si duh, astfel incat invierea trupului sa intregeasca viata umana
Uneori ni se pare că trupul ne limitează, că dacă n-ar fi el, greoi și dedat la compromisuri, ne-ar fi muilt mai ușor în avânturile noastre spirituale. Existau concepții spiritualiste, din antichitatea greacă până aproape noi, după care trupul e o simplă carcasă, care ne ține
Dacă sufletul este considerat aproape ca de la sine nemuritor, problemele se pun în privința trupului. Ce facem cu el? În prezența unui cadavru în descompunere, a mirosului de hoit, a priveliștii dezolante, mai poți crede în înviere
Intrebarea era despre trupul „despre care credeam că după moarte se descompune în elementele chimice din care este alcătuit”. In literatura ascetică se face mereu o distincţie foarte clară între noţiunea de trup şi noţiunea de carne. Carnea este, cel mai adesea
Va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? (7 Cor. 15, 35). Această întrebare a fost pusă din vremuri străvechi; Sfântul Apostol Pavel a auzit-o, şi a dat un răspuns neobişnuit de adânc şi adevărat la această întrebare, pe care o auzim atât de des şi în...