„Este trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc" (7 Cor. 15, 44)

„Va zice cineva: «Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?»" (7 Cor. 15, 35). Această întrebare a fost pusă din vremuri străvechi; Sfântul Apostol Pavel a auzit-o, şi a dat un răspuns neobişnuit de adânc şi adevărat la această întrebare, pe care o auzim atât de des şi în zilele noastre. El a zis: „Necugetat ce eşti!"

Pe cel care a pus această întrebare l-a numit „necugetat", om care nu pricepe nimic, fiindcă acela pune asemenea întrebări închipuindu-şi că trupurile oamenilor se vor scula în ziua înfricoşatei Judecăţi în forma în care au trăit pe pământ. Aceşti oameni nu pricep nimic, sunt nişte necugetaţi.

Noi trebuie să-l ascultăm pe Sfântul Apostol Pavel: „Ce semeni nu dă viaţă de nu va fi murit" (36). Când semeni seminţe în pământ, tu le îngropi, şi acolo ele putrezesc, şi asta e o condiţie indispensabilă ca din seminţele semănate să crească planta: trebuie neapărat ca ele să fie îngropate în pământ, să se descompună.

„Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu sau de altceva din celelalte" (37). Când semeni, tu arunci sămânţă în pământ. Asta nu este ceea ce va fi, nu e deloc ceea ce va creşte din grăuntele pe care l-ai semănat, ci grăunte gol: grăunte de grâu sau de ce se va întâmpla să fie. Prin puterea lui Dumnezeu, această sămânţă care a fost îngropată în pământ şi a putrezit renaşte însă ca ceva cu totul nou, ca trup nou. Din grăuntele de grâu creşte un spic înalt, care dă foarte multe grăunţe de grâu. Din micul grăunte de muştar creşte un arbust înalt, care nu seamănă deloc cu măruntul grăunte de muştar care a fost semănat. Din sămânţa de porumb cresc tulpini înalte, puternice, şi din acestea - ştiuleţi de porumb. Asta seamănă, oare, cu ceea ce s-a semănat? Nu, ci e ceva cu totul nou, ceva care arată cu totul altfel decât grăuntele semănat.

„Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor, şi altul este trupul dobitoacelor, şi altul este trupul păsărilor, şi altul este trupul peştilor" (39). Sfântul apostol ştia şi înţelegea cât de mare este deosebirea dintre corpurile diferitelor fiinţe vii. Ştiţi doar: carnea de peşte este cu totul altceva decât carnea de viţel, de vită sau de porc. Iar oamenii care studiază structura corpurilor animalelor cunosc şi multe alte diferenţe profunde dintre carnea păsărilor, a peştilor, a vitelor, pe care voi nu le ştiţi.

Apostolul vă învaţă că există diferite corpuri: „Sunt şi trupuri cereşti, şi trupuri pământeşti, dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti; alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor, căci stea de stea se deosebeşte în strălucire" (40-41). Sfântul apostol merge cu gândul şi mai adânc - el nu mai vorbeşte despre corpurile fiinţelor pământeşti, vorbeşte deja despre corpurile cereşti, fiindcă şi luminătorii cereşti - planetele şi stelele - sunt tot corpuri, zidiri ale lui Dumnezeu. Ele sunt corpuri cu totul altfel decât corpurile animalelor, însă tot corpuri, şi se deosebesc prin mărimea lor, prin însemnătatea lor, prin slava lor. Sfântul apostol ne învaţă să ne concentrăm gândurile asupra faptului că diferite trepte de însemnătate, de slavă, de mărime sunt şi la corpurile cereşti, şi la corpurile pământeşti, şi la corpurile fiinţelor vii.

„Aşa este şi scularea morţilor: se seamănă întru stricăciune, se scoală întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, se scoală întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, se scoală întru putere; se seamănă trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc. Dacă e trup sufletesc, este şi trup duhovnicesc" (42-44). Ele se scoală întru nestricăciune. Sămânţa lor este în necinstea căreia îi sunt supuse trupurile îngropate: acestea sunt mâncate de către viermi, se descompun, putrezesc. Nu necinste este aceasta? Ele se scoală însă întru slavă.

„Se seamănă trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc." Ce este mai neputincios decât un cadavru de om, care nu e în stare să se mişte, nu e în stare de absolut nimic? Or, trupurile acestea îngropate întru necinste vor învia întru putere, întru uriaşă şi slăvită putere. Cum şi de ce se va întâmpla asta? Fiindcă se seamănă trup sufletesc - trupul care trăia după legile pământeşti, fiziologice, care era însufleţit cu suflet. După despărţirea sufletului de trup, din acest trup sufletesc, în necinste, neputincios, se scoală trup duhovnicesc, veşnic, se scoală cu totul alt trup, la fel cum din grăuntele semănat creşte o plantă care nu seamănă deloc cu el, nemăsurat mai mare decât micul grăunte, tot aşa din trupurile sufleteşti cele îngropate, neputincioase şi în necinste, în Ziua Judecăţii lui Hristos se vor scula trupuri noi, duhovniceşti, cu însuşiri noi, trupuri care nu mai trăiesc după legile cărnii, după legile firii pământeşti, ci după legile duhului. Se scoală trup nou, în stare de viaţa cea nouă şi nesfârşită, de care nu-i în stare trupul nostru pământesc, stricăcios.

Vedeţi cât de profundă este explicaţia pe care a dat-o Apostolul Pavel oamenilor necugetaţi, ce resping în batjocură posibilitatea învierii. I-a numit „necugetaţi", fiindcă ei nu îşi dau seama despre ce vorbesc, nu pricep că există trupuri duhovniceşti, ci se gândesc numai la trupul sufletesc.

Să pătrundem, deci, cu toată inima în această adâncă înţelepciune a lui Pavel. Leapădă toată îndoiala în ce priveşte faptul că trupurile noastre se vor scula în Ziua Judecăţii ca trupuri noi, duhovniceşti. Aceste trupuri duhovniceşti vor fi diferite, potrivit duhului oamenilor care au purtat trupul pământesc. Dacă au fost curaţi şi drepţi cu duhul, se vor scula întru mare slavă, spre viaţă veşnică, în împărăţia lui Dumnezeu. Dacă au fost întunecaţi cu duhul, dacă au fost plini de păcate, plini de necredinţă, se vor scula ca trupuri duhovniceşti întunecate, osândite la muncă veşnică, osândite la veşnică împărtăşire cu diavolul şi cu îngerii lui.

Pricepeţi, deci, că scopul vieţii stă în aceea ca duhul nostru să se lumineze, ca trupul nostru stricăcios să se scoale ca trup curat, luminat de duh strălucit şi drept. Temeţi-vă ca nu cumva să vă sculaţi osândiţi la veşnică împărtăşire cu temeiul a tot întunericul - diavolul - şi cu îngerii lui!

SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII

Fragment din cartea "NE PUTEM MÂNTUI ÎN ORICE VREMURI", Editura Sophia

Cumpara cartea "NE PUTEM MÂNTUI ÎN ORICE VREMURI"

• Invierea trupului
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Statutul trupului dupa moarte
  Publicat in : Religie
• Moartea si transplantul
  Publicat in : Morala
• De ce avem trup?
  Publicat in : Editoriale
• Trup sau inviere
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: