Literatura religioasa hindusa se imparte in doua mari grupe denumite shruti si smrti, iar limba in care au fost redactate este sanscrita. Shruti (auz), cuprinde acel grup de scrieri, considerate ca revelatie sfinta,pastrate prin traditie orala. Din acest grup sau colectie (samhitaj
Cuvantul sanskrit pentru geneza srishti, nu sugereaza o aducere la viata din nimic, ci emanatie, eliberare; o iesire a universului din Brahman; conceptul de creatie ex nihilo este strain acestei gandiri. Lumea este o emanatie din Brahman, dar nu ca entitate separata
Gandirea hindusa considera ca fiecare individ poseda un trup exterior si un trup interior. Trupul exterior, material, este abandonat de suflet la moarte, in timp ce trupul interior sau imaterial insoteste sufletul in procesul de transmigrare
Inainte de aparitia scrierilor upanishadice, s-a facut o distinctie in structura fiintiala a omului, afirmandu-se pe langa trup, existenta sufletului. Procesul, prin care s-a ajuns la afirmarea existentei sufletului ca entitate de sine statatoare
S-a ajuns la concluzia ca viata pe pamant este trecatoare, ca fundamentul vietii fizice este bazat pe temelii nesigure. Accentul nu se mai pune pe aici si acum, ci pe etern, pe tot ce transcende timpul si spatiul. Aceasta schimbare valorica de la temporal la transcendent
Nemurirea sufletului este premisa fundamentala a intregului sistem religios hindus. Sufletul nemuritor prin insasi esenta si fiinta sa, este unul si acelasi cu Brahman. Sufletul nu este numai nemuritor dar si preexistent
Henry le Saux, afirma, ca rugaciunea suprema a hindusilor este AUM (OM), pianava, silaba sfanta a oricarui inchinator ce se adreseaza Divinitatii. Aceasta silaba-rugaciune comunica inefabilul
Sacrificiului in religia hindusa vizeaza implorarea, intrucat are in vedere obtinerea unor beneficii viitoare. Sacrificiile sunt aduse in mod special lui Varuna, pazitorul ordinei morale.