Rugaciunea in Hinduism

 

Henry le Saux, afirma, ca rugaciunea suprema a hindusilor este AUM (OM), pianava, silaba sfanta a oricarui inchinator ce se adreseaza Divinitatii. Aceasta silaba-rugaciune comunica inefabilul si profunzimea nepatrunsa a misterului dumnezeiesc, desi nu inseamna ceva anume in­tre toate celelalte cuvinte rostite de om. AUM este exclamatia celui coplesit de prezenta divina, cel mai simplu cuvant, cuvantul divin, vag, primul cuvant rostit si de divinitate cand se reveleaza in creatie sau cand este izvor sau origine a sufletului. Vag este sunetul brahman, inceputul cuvintelor si sensurilor lor. Silaba AUM (OM) este ultimul cuvant pe care se cuvine sa-l rosteasca omul ca fiinta insufletita, inainte de despartirea sufletului de trup si de intrarea sufletului in tacerea divina.

 

Cea mai simpla dar si cea mai consistenta rugaciune brahmana, po­trivit Legii lui Manu, se compune din silaba sfanta AUM, cele trei cuvinte sfinte BUR (pamant), BUVAH (aer) si SVAR (cer), dupa care se rosteste cunoscuta Gayatri. Deci, inchina­torului trebuie sa se indrepte in primul rand catre Divinitate si apoi sa recunoasca si sa rosteasca numele celor trei lumi vedice (lumea pamanteasca, lumea at­mosferica si lumea cereasca) si numai dupa aceea sa rosteasca rugaciu­nea umana propriu-zisa, Gayatri: "Sa meditam asupra stralucirii supreme a di­vinului insufletitor : sa dea imbold gandurilor noastre".

 

Cine, timp de trei ani, repeta in toate zilele, fara preget, aceasta rugaciune, se va intoarce in Dumnezeirea suprema (Brahma), usor ca vantul si imbracat in chip ne­muritor.

 

O alta rugaciune indiana, foarte frecventa se pronunta la funeralii, inainte de inhumarea decedatului. Aceasta rugaciune este un fragment din Rig-Veda: "O, zeu al mortii, pleaca departe, pe cararea ta, deosebita de aceea care duce la zei. Tie iti vorbesc, care ai ochi, care auzi; nu ne vatama copiii si bar­batii. Voi, credinciosi, care ati venit si ati sters urma mortii, sa dobanditi pe viitor viata lunga, s-aveti parte de multi urmasi, sa fiti bogati, curati, neprihaniti... Dupa cum se insira zilele una dupa alta, tot asa, o, Creatorule, oranduieste bine vietile acestora... O, pamantule, deschide-te; nu apasa asupra lui, fii prietenos cu el (cu mortul) si ajuta-l; acopera-l, pamantule, ca mama pe copilul ei cu haina".

 

In aceasta rugaciune alterneaza cuvintele adresate lui Yama - zei­tate a mortii sau primul plecat dintre cei vii - cu cele adresate persoa­nelor din alaiul funerar si chiar pamantului gata sa primeasca trupul lipsit de viata. Trebuie remarcat insa ca Yama nu este zeu de rang su­perior : pe undeva, el provine dintre muritori si, din aceasta cauza, ca incepatura a celor morti, el este rugat nu sa vina ci sa se departeze, se lase in pace pe oamenii aflati in viata.

 

• Scrierile sacre in Hinduism
  Publicat in : Hinduism
• Originea omului in hinduism
  Publicat in : Hinduism
• Trupul in hinduism
  Publicat in : Hinduism
• Sufletul in hinduism
  Publicat in : Hinduism
• Comunitatea umana in hinduism
  Publicat in : Hinduism