Despre trup
Partea corpului uman, care se bucura de mai mare atentie in ochii ganditorilor anonimi care au formulat textele upanishadice, este inima si aceasta pe motiv ca ea este "locasul suflurilor vitale". In inima isi au originea-ochiul, urechea, vorbirea si manas (mintea, ratiunea). Inima si nu capul este, de altfel, considerata ca fiind centrul vietii constiente. In timpul somnului toate organele sufletului se retrag in inima; acelasi lucru se intampla si la moarte. In alte cuvinte, inima este lacasul empiric al sufletului si, prin urmare, al lui Brahman: "aici in inima este o cavitate, inauntrul ei locuieste El, Domnul universului, Conducatorul universului si Regele universului".
Adevaratele puteri demonice care subjuga pe om sunt foamea si setea, caci acestea, prin procesul natural inerent, incarcereaza pe om in contextul unui ciclu care ingreuneaza stradaniile sale de realizare a eliberarii finale.
Potrivit doctrinei despre transmigrare, sufletul nu ia fiinta la nastere pentru prima data, ci se reintoarce din luna, unde a primit rasplata faptelor savarsite intr-o viata anterioara. Drumul pe care sufletul il parcurge la nastere este urmatorul: de pe luna el trece in eter, apoi in vant, din vant in fum, ceata, nori, ploaie, plante, seminte si in trupul mamei, prin legatura dintre sot si sotie. De aici reiese si datoria religioasa de a naste copii. Nasterea de copii este prezentata ca una din datoriile fundamentale ale fiecarui om, pe langa studiul Vedelor si invatarea lor.
Literatura ascetica nu este, insa, cu totul favorabila acestei indatoriri, ajungand pana la totala ei respingere din cadrul indatoririlor religioase si de casta. Aceasta literatura se bazeaza pe un text din Upanishade, in care se spune ca brahmanii care au ajuns la cunoasterea lui Atman se feresc atat de dorinta de a avea copii, de a poseda avutii, cat si de lume.
Am spus ca pe langa trupul fizic, ganditorii hindusi au conceput notiunea de trup imaterial, care insoteste sufletul in ratacirile sale din existenta in existenta, pana la eliberarea finala. In upanishade gasim doar vagi referiri la acest trup imaterial considerat ca "temelie a faptelor" cu alte cuvinte, calificarea moral care conditioneaza viata viitoare.
Intreaga conceptie despre trupul imaterial a fost formulata mai ales de sistemul de gandire vedantin. Potrivit acestui sistem, trupul imaterial se naste ca urmare a ignorantei primordiale ce sta la baza ciclului intruparilor si a faptelor savarsite in nenumaratele vieti anterioare.
Pe langa aceste doua forme ale trupului, mai exista o a treia, numita karana-sarira sau trupul cauzal. Aceasta forma trupeasca intra in actiune atunci cand atat trupul material cat si cel imaterial inceteaza sa functioneze temporar. Despre natura acestei forme trupesti nu se dau detalii. Stim doar ca din ea apar celelalte doua forme trupesti, care, apoi, se dizolva tot in karana-sarira.
-
Relatia dintre trup si suflet
Publicat in : Morala -
Omul este trup si suflet. ADN-ul codul vietii biologice
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Boala, intre trup si suflet
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.