Catedrala Oxford
Catedrala Oxford, cunoscuta mai bine sub denumirea de Biserica lui Hristos din Oxford, este cea mai mica catedrala din Anglia si scaunul episcopului de Oxford. Aceasta este unica prin faptul ca, alaturi de indeplinirea functiei ei de catedrala, ea mai este si capela a Colegiului Bisericii lui Hristos.
Istoria acestei biserici incepe odata cu fondarea aici, in secolul al VIII-lea, a unei biserici monahale saxone. Aceasta biserica a fost ctitorita de catre Frideswide, sfanta ocrotitoare a Oxford-ului.
Frideswide (c.650-735) a fost o frumoasa printesa ce si-a inchinat viata lui Hristos, intrand in monahism. Ea a refuzat incercarile regelui Algar de Mercia de a o lua de sotie. Din aceasta biserica nu a mai ramas nimic, in afara unui cimitir saxon descoperit de curand, sub podeaua bisericii mari actuale.
Cladirea catedralei care se vede astazi a fost ridicata in secolul al XII-lea de catre calugarii augustinieni, fiind numita, la inceput, Biserica Sfintei Frideswide. In anul 1180, relicvele pastrate de la Frideswide au fost transferate in noua biserica, lucru ce a dat nastere la un mare pelerinaj in lumea medievala de atunci. Unul dintre pelerini este Catherine de Aragon, sotia lui Henry al VIII-lea, care a venit sa se roage aici in anul 1518.
In anul 1525, bazandu-se pe puterea pe care o avea in societate, Thomas Cardinal Wolsey, cancelar al Angliei si arhiepiscop de York, a suprimat Prioriul Sfintei Frideswide si a fondat in locul lui Colegiul Cardinalului. Planurile acestuia, care vizau o constructie impresionanta nu au apucat sa fie total concretizate deoarece, in anul 1529, acesta avea sa nu mai fie sustinut de nimeni in lucrarile sale.
In anul 1531 colegiul avea sa fie si el suprimat, fiind reinfiintat anul urmator, in 1532, sub denumirea de Colegiul Regele Henry al VIII-lea, de catre regele Henry al VIII-lea.
Mai apoi, in anul 1546, regele, care se rupsese de Biserica Romei si care achizitionase o putere mare si prin dizolvarea manastirilor din Anglia, a reinfiintat colegiul sub denumirea de Colegiul Bisericii lui Hristos. Ca parte a reorganizarii Bisericii Angliei, biserica existenta aici a fost ridicata la rangul de catedrala a recent infiintatei dioceze de Oxford.
Intre anii 1642 si 1646, in timpul Razboiului Civil, regele Charles I si-a avut resedinta la Catedrala Oxford, participand in mod regulat la serviciile tinute in aceasta. In incinta catedralei s-au pastrat mai multe urme ale Razboiului Civil, printre care si o serie de monumente ale regalistilor, care au luptat alaturi de Charles I.
Exteriorul Catedralei Oxford este dificil de vazut in intregime, din moment ce este inconjurat de cladiri ale colegiului. Turnul central, care poate fi vazut din curte, este ridicat in stilul normand tarziu, prezentand si un foisor ridicat in stilul englezesc timpuriu.
In interiorul catedralei, nava, absida si transeptele sunt toate de factura normanda, fiind ridicate probabil pe la mijlocul secolului al XII-lea. Frumosul si bogat impodobitul tavan al catedralei a fost adaugat in anul 1500 de catre William Orchard. Imaginea acestuia inchipuie cerul din care coboara 12 pendative.
Cum se intra in catedrala, pe partea stanga, se observa Fereastra lui Iona, proiectata de catre Abraham van Linge in anii 1630. Doar chipul lui Iona este confectionat din sticla-vitraliu. Restul ferestrei este facuta din sticla pictata, infatisand, in detaliu, orasul Nineve.
Capela Fecioarei, aflata in absida nordica, a fost adaugata pe la mijlocul secolului al XIII-lea. Capela Latina a fost adaugata mai la nord, la inceputul secolului al XIV-lea.
Cel mai vechi monument din catedrala este Sarcofagul Sfintei Frideswide, aflat in Capela Latina. Arcele de deasupra sunt decorate cu chipuri, iar spatele acestuia prezinta mai multe fete decorate.
Construit in anul 1289, sarcofagul a pastrat, pana la un moment dat relicvele Sfintei Frideswide, care erau venerate de o multime de pelerini. Acesta a fost distrus in anul 1538, odata cu multe alte morminte ale sfintilor din Anglia, ca parte a reformei.
Fragmente din sarcofag au fost descoperite in incinta colegiului prin anii 1870. Alte parti ale lui au fost gasite in curte, in anul 1985. Sarcofagul a fost reconstruit in intregime in anul 2002, efort ce a fost recunoscut de specialisti si premiat cu diploma de Conservare Oxford, pe anul 2005.
|
|
In spatele sarcofagului se afla Fereastra Victoriana a Sfintei Frideswide, creata de catre Edward Burne-Jones in anul 1858. Aceasta infatiseaza ridicarea la cer a sufletului sfintei, iar in partea de jos, cei doi pomi - al cunostintei binelui si a raului si al vietii. Celelalte 16 paneluri infatiseaza scene din viata sfintei.
Cea mai veche fereastra-vitraliu din catedrala Oxford este cea a lui Becket, lucrata in Capela Lucy, aflata in laterala sudica. Aceasta dateaza din anul 1320, fiind un portret foarte rar al lui Thomas Becket, arhiepiscopul de Canterbury - el a fost ucis in catedrala, in anul 1170, din ordinul regelui.
Dupa Reforma, regele Henry VIII a ordonat ca toate portretele care il infatiseaza pe Thomas Becket sa fie distruse. Acesta a fost salvat prin inlocuirea fetei lui Becket cu sticla clara. Fata lui Becket a fost restaurata pana in prezent, fiind singura bucatica din fereastra care nu este originala.
|
|
Capela Amintirii, situata pe laterala sudica, pastreaza memoriale ale ostasilor cazuti in luptele avute loc in zona. Fereastra ei centrala o infatiseaza pe Sfanta Ecaterina, fiind lucrata de catre Edward Burne-Jones in anul 1878. Fata Sfintei Ecaterina din Alexandria, aflata in centru, este portretul tinerei Edith Liddell.
Catedrala Oxford este incarcata de morminte, monumente si memoriale. De special interes este mormantul doamnei Elizabeth Montacute (d.1354), aflat alaturi de cel al Sfintei Frideswide. Aceasta a sponsorizat ridicarea capelei in care se afla si a donat si o bucata mare de pamant spre nevoile catedralei.
|
|
In capatul estic al absidei de nord, nu departe de Lady Montacute, se afla impresionantul Altar al lui Bell (2000). Acesta a fost ridicat pentru a marca trecerea in noul mileniu. Acest altar modern este lucrat din lemn simplu, vopsit in negru. Altarul este dedicat episcopului George Bell, care, printre alte merite, in are si pe acela de a se fi opus bombardarii Germaniei in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.