Catedrala Notre Dame din Paris

Cu maretia sa gotica Notre Dame din Paris, domina nu numai raul Sena si Ile-de-la-Cite ci si istoria capitalei Frantei. Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu sacru in antichitate romanii ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de o bazilica si apoi de o biserica in stil romanic inchinata sfantului Stefan, construita de regele merovingian Hildebert, in anul 528.

 

Initiativa de a ridica o catedrala, cu aproximativ 900 de ani in urma, a apartinut iui Maurice de Sully, episcop de Paris, datorita cresterii numarului de credinciosi. Lucrarile au inceput in 1163, dar nu au fost incheiate decat cu 180 de ani mai tarziu, in 1345, si atunci fara finisajele finale. Catedrala, inchinata Fecioarei Maria, a fost ridicata in perioada analfabetismului, asa ca a fost conceputa incat sa prezinte intr-un mod cat mai plastic scenele si personajele Bibliei, in portalurile, picturile si vitraliile ce impodobesc.

 

 

Fatada vestica este de-a dreptul spectaculoasa. Turnul din partea de sud, practic clopotnita catedralei, in care se afla celebrul clopot Emmanuel, refacut ultima data tocmai in 1631 este legata de turnul din partea de nord de celebra galerie a Himerelor sau Marea Galerie in care sunt sculptate figuri apocaliptice infricosatoare inspirate din vechi legende crestine. Nivelul inferior include celebra fereastra in roza care are un diametru de 10 metri, avand in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul in brate. Multe din elementele sale de vitraliu dateaza de la constructia catedralei, din secolul al XIII-lea. Ultimul nivel cel inferior, numit si Galeria Regilor, prezinta o linie de 28 de statui ale regilor din Iuda si Israel, refacute dupa ce au fost decapitate de revolutionarii de la 1789, credeau ca sunt regii Frantei. Sculpturile si vitraliile au o puternica influenta naturalistul fapt ce la ofera o expresie aproape umana. In partea de jos exista trei portaluri: in nord Portalul Fecioarei, in centru Portalul Judecatii Ultime si in sud Portalul Sfintei Ana cu scene din viata mamei Fecioarei Maria.

 

Interiorul a fost transformat la mijlocul secolului al XIII-lea si poseda un maximum spatiu si lumina. Exista aici o sculptura a intitulata Fecioara din Paris. Realizata in timp infloririi orasului prin contributia negustorilor care au vazut in catedrala o sursa de mandrie civica, statuia iese in evidenta fiind mai degraba un simbol al unei bogatii arogante deci al pietatii. Obiectele din catedrala sunt de o valoare si vechime considerabila: relicvarul contine, astfel, inelul sfintei coroane de spini a Mantuitorului si alte relicve ale Patimilor Domnului cumparate de sfantul rege Louis, in 1238. De asemenea orga, datand din 1730 si restaurata in 1962, este cea mai mare din Franta. Din 1991 catedrala se afla intr-un amplu program de restaurare interioara si exterioara.
 

 

Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenta artei franceze medievale. Este si motiv pentru care a inspirat multe opere literare sau artistice, precum Cocosatul de la Notre-Dame a lui Victor Hugo sau comedia muzicala Notre-Dame de Paris a lui Luc Plamadon si Richard Cocciante. Actualmente, acest simbol al istoriei religioase si artistice al Frantei este in proprietatea statului francez, dar sub jurisdictia Bisericii catolice, in ea savarsindu-se slujbe
religioase.

Baraganul Ortodox

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!