Manastirea Sfanta Treime se afla la numai zece kilometri inspre nord de Veliko Tarnovo, in Bulgaria. Asezamantul monahal se afla pe malul drept al raului Yantra, pe drumul ce leaga Valiko Tarnovo de Ruse. Manastirea actuala, cunoscuta si sub denumirea de „manastirea patriarhala”, se afla la o distanta de aproape un kilometru fata de asezarea originala a vechii manastiri.

Potrivit datelor istorice pastrate in manastire, aceasta a fost intemeiata in data de 27 ianuarie 1070, de catre Georgi, un credincios din vecinatate, impreuna cu fiul sau, Kalin. Data exacta a intemeierii manastirii a fost descoperita scrisa intr-o lespede de piatra, sub altarul vechii biserici din anul 1846, cand au inceput lucrarile de zidire a actualei biserici. Initial, biserica a fost zidita in cadrul unei fortarete ce exista pe drumul ce lega localitatea Samovodene de Veliko Tarnovo.

Organizarea manastirii a avut loc undeva prin secolul al XIV-lea. In legatura cu aceasta, circula doua teorii. Astfel, se crede ca manastirea a fost intemeiata de catre tarul bulgar Ivan Alexander, care a domnit intre anii 1331-1371. Potrivit celeilalte teorii, manastirea a fost intemeiata de calugarul Teodosie din Tarnovo, ori de catre ucenicul acestuia, Eftimie din Tarnovo, ambii facand parte din curentul isihast.

In pofida acestor marturii, mai sigura este marturia care pune ctitoria acestei manastiri pe seama Patriarhului Eftimie, acesta fiind ajutat de tarul Ivan Sisman, de aici primindu-si numele de „manastire patriarhala”. Eftimie este unul dintre cei mai de seama reprezentanti religiosi din vremea celui de-al doilea Imperiu Bulgar, cat si ultimul patriarh (1375-1393).

Eftimie s-a nascut undeva in jurul anului 1325, el fiind educat mai mult in scolile monahale ce existatu pe langa Veliko Tarnovo. In anul 1350, Eftimie va merge la Manastirea Kilifarevo, unde il va cunoaste pe Teodosie de Tarnovo. In anul 1363, el va deveni ucenic al parintelui isihast. In acelasi an, cei doi vor calatori la Constantinopol, unde vor intra, pentru o vreme, in Manastirea Studion. In cele din urma, cei doi vor pleca in Sfantul Munte Athos, unde vor sta la Manastirea Marea Lavra.

Dupa ceva vreme, Eftimie se va intoarce pe plaiurile natale, unde va sihastri, intr-una dintre pesterile aflate putin mai sus de Manastirea Sfanta Treime. In jurul sau se vor aduna mai multi ucenici, ceea ce va duce la infiintarea manastirii actuale.

In anul 1375, Eftimie este ales patriarh. Eftimie este cunoscut drept un mare om de cultura, in vremea lui, Manastirea Sfanta Treime devenind un important locas de cultura si spiritualitate. In incinta acesteia va fi organizata si o scoala, cunoscuta mai ales ca „Scoala de la Tarnovo”.

Actuala biserica a fost construita in anul 1847, pe fundatia unei mai vechi biserici. Din pisania acesteia aflam ca cel ce a zidit-o se numea Kolyo Ficheto. Locasul va fi refacut „in anul 1847, 9 aprilie, de catre mesterul Nikola Iovanovich din satul Dryanovo”. Interiorul bisericii, cat si icoanele ce impodobesc tampla bisericii sunt opera celebrului pictor Zakhari Zograf Hristovich, din Samokov.

In data de 14 iunie 1913, un mare cutremur de pamant a daramat biserica din temelie. O parte din vechile icoane se pastreaza pana astazi, una dintre cele mai vechi fiind cea a Sfintei Treimi, din anul 1708. In cele din urma, in anul 1927, biserica va fi refacuta in forma ei actuala, putin mai sus de vechiul loc.

Cladirile de chilii au fost construite intre anii 1946-1948. In apropierea manastirii se afla o micuta capela, inchinata Nasterii Domnului. Tronul din biserica este un altar pagan, adus aici din templul roman din Nicopolis ad Istrum. Pe marginea acestuia se afla o inscriptie in piatra ce spune ca era inchinat zeilor olimpieni Zeul, Hera si Atena, in cinstea imparatului roman Publius Aelius Traianus Hadrianus. In anul 1948, manastirea a fost populata cu maici.

Manastirea Patriarhala Sfanta Treime reprezinta un important capitol din istoria nationala a Bulgariei. Astfel, ceea ce a inceput aici patriarhul Eftimie si au continuat uncenicii sai, a dus la modificarea si ordonarea limbii bulgare, cat si la cizelarea scrierii. Manastirea s-a aratat, multa vreme, vrednica urmatoare a Sfintilor Chiril si Metodie, in grija ei fata de alfabetul slav-bulgar.

Teodor Danalache