Sfantul Ioan Gura de Aur este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ierarhi din toate timpurile ai Bisericii Ortodoxe. In pofida acestui fapt de netagaduit, in tarile majoritar ortodoxe, numarul bisericilor care sa poarte hramul Sfantului Ioan Gura de Aur este unul destul de restrans. Un astfel de locas de cult este Manastirea Sfantul Ioan Gura de Aur din Koutsoventi, Cipru, a carei istorie recenta este tragica. Ansamblul monahal a fost ocupat de catre turci in 1974. Acesta adaposteste in prezent trupe militare si munitie. De asemenea, terenurile detinute de manastire se afla sub controlul guvernului de ocupatie.

Legat de originea Manastirii Sfantul Ioan Gura de Aur, circula in partile locului o traditie orala, potivit careia, in castelul Buffavento, situat in apropiere, traia departe de lume o regina de originie venetiana, ce suferea de lepra. Numele ei era Maria de Molino. Singura sa companie era un catel care, in final, s-a imbolnavit la randul lui de aceeasi boala. Cainele obisnuia sa paraseasca castelul pentru a se juca in afara. Regina a observat ca in fiecare zi acesta se intoarce cu blana uda, iar dupa o scurta perioada, ca a inceput sa se vindece. Regina l-a rugat a tunci pe unul din servitori sai sa-l urmareasca pe caine. Servitorul a descoperit astfel izvorul tamaduitor aflat la baza muntelui unde cainele obisnuia sa inoate. Regina a mers apoi la acel izvor si, nu dupa mult timp, s-a vindecat complet. Hotarand sa paraseasca acel castel pentru a se intoarce in sanul familiei, chiar in noaptea dinaintea plecarii, i s-a aratat in vis Sfantul Ioan Gura de Aur care i-a poruncit sa construiasca pe acel loc o manastire in numele sau, si sa traiasca in ea pana la sfarsitul vietii sale. Regina a ridicat asezamantul monahal, implinind astfel dorinta sfantului.

Din punct de vedere al informatiilor istorice, Manastirea Sfantul Ioan Gura de Aur a fost intemeiata in perioada bizantina, la jumatatea sec. al XI-lea, de catre egumenul Gheorghe, venit in Cipru din Palestina. Biserica initiala, situata la nord, si inchinata Sfantului Ioan Gura de Aur, a fost construita la 1050 d.Hr..

Cativa ani mai tarziu, o capela inchinata Sfintei Treimi a fost construita in continuarea catoliconului. Aceast locas de cult a fost impodobit cu fresce minunate (cca. 1100), din care ni se mai pastreaza doar fragmente. Se crede ca pentru pictura capelei a fost chemat un zugrav din afara insulei, cel mai probabil din Constantinopol. Ctitorul capelei si picturii murale a fost guvernatorul Ciprului, Eumatie Filocales. Picturile murale din capela Sfanta Treime au fost restaurate si inregistrate de o echipa a Dumbarton Oaks impreuna cu Chiril Mango in ani 1960.

In timpul ocupatiei otomane, manastirea a fost jefuita de turci in repetatea randuri, dar  a fost salvata de la desfiintare la inceputul sec. al XVII-lea cand un cipriot instarit a oferit-o in dar Bisericii Sfintei Invieri din Ierusalim. De atunci inainte, Manastirea Sfantul Ioan Gura de Aur a devenit metoc al Patriarhiei Ierusalimului.

Biserica Sfanta Treime a preluat multe din icoanele aflate in Biserica Sfantul Ioan Gura de Aur care, cu trecerea timpului, a inceput sa se deterioreze. Biserica principala a fost daramanta in anul 189. Este cunoscuta in prezent numai din descrieri, schite si cu ajutorul planului arhitectural.

Manastirea Sfantul Ioan Gura de Aur a avut perioade de inflorire, monahi cu viata duhovniceasca imbunatatita din Cipru si Palestina, precum Sfantul Neofit Zavoratul, nevoindu-se in acest loc. Viata monahala a continuat in manastire pana in 1974 cand, dupa invazia turca, aceasta a fost ocupta si jefuita de catare trupele militare.

  

Printre monumentele furate din manastire, se afla o icoana din sec. al XII-lea a Arhanghelului Mihail. In prezent, manastirea este folosita ca tabara militara si este o zona interzisa. Din acest motiv, nu exista imagini recente cu aceasta manastire, ci numai imagini de arhiva.

In apropierea manastirii se gasesc ruinele unei biserici maronite a Maicii Domnului Kotsoventi, ridicata din caramida. Interiorul bisericii este pictat complet, partea de est in maniera bizantina (probabil din sec. al XIV-lea), in timp ce partea de vest si pronaosul sunt zugravite in stil sirian.

Radu Alexandru