Biserica Adormirea Maicii Domnului din Causeni este una dintre minunatele biserici ortodoxe romanesti din Basarabia. Trecuta atat de mult cu vederea si adesea complet uitata, bisericuta tine piept timpului, neclintita in credinta si marturia ei romaneasca. Maria Bondarenco este localnica evlavioasa care a avut grija de biserica, de curtea acesteia si de cheia de la usa de intrare, atat cat i-a stat in putere.
"In Bugeac, la Causeni
Dorm stramosii moldoveni.
Numai pietre de mormant
Mai pastreaz-a lor cuvant.
(...)
Causenii-s loc batran,
Targ tatar, lacas crestin,
Cine stie ce osteni
Au mai fost la Causeni.
Marmori frante se gasesc
Si cu scris latin, grecesc.
Mai desfunzi pe-aicea muchii
Scrise si cu alte buchii.
Cat privesti, tot pietre vechi
Stau de straja, la priveghi.
"Pietre vechi" (Alexei Mateevici)
Causeni se afla la o distanta de 87 de kilometri inspre sud-est de Chisinau. Causeni este o localitate de peste Prut, atestata documentar inca din vremea Sfantului Stefan cel Mare, din anul 1455. Tot cam din aceeasi perioada dateaza si Biserica Adormirea Maicii Domnului, daca nu chiar mai din-nainte. Vechea localitate Causeni a fost, secole la rand, o mare capitala a hanilor tatari. Istoria localitatii incepe cu momentul anexarii Basarabiei la pamantul rusesc, nimic despre vechea istorie romaneasca nefacandu-se cunoscut in mod public.
Biserica din Causeni a fost construita undeva intre secolele XVII-XVIII, avandu-i ca zugravi pe Stanciul Radu si Voicul, iar ctitori fiind Grigore Callimachi si mitropolitul Proilaviei Daniil. Pictura locasului, de o frumusete si o bogatie aparte, dateaza din anul 1763.
Biserica este pe jumatate ingropata in pamant, spre a fi cat mai discreta si mai putin stanjenitoare inainte paganilor necredinciosi. In acea vreme, se pedepsea cu moartea ridicarea oricarui lacas mai mare decat un ostean pe cal. Pentru aceasta, bisericuta a fost zidita pe jumatate ingropata in pamant. Lucrarile la biserica se faceau noaptea, iar ziua locul era acoperit cu lemne si iarba, iar aspectul exterior a fost lucrat asemeni unui hambar.
Forma actuala a bisericii dateaza din anii 1763-1767, cand aceasta a fost partial reconstruita. Deasupra intrarii in biserica se afla si astazi o lespede de piatra, scrisa in limba greaca, marturie a randuielilor din vremea atarnarii bisericii de Constantinopol.
Biserica, in aparenta mica si timida, se arata a fi, dupa coborarea celor cateva trepte spre interorul acesteia, drept o foarte incapatoare biserica, avand coloane, bolti si abside. Din loc in loc, zidurile si pietrele bisericii pastreaza inscriptii vechi, grecesti, pisanii, lei heraldici si pesti. In interior, biserica este in intregime zugravita in fresca.
Catapeteasma acesteia este zidita din piatra. Boltile infatiseaza istoria mantuirii. Acustica bisericii este incredibil de autentica si vie. Din loc in loc, in boltile bisericii, arhitectii au zidit oale de lut, ca niste vechi secrete ale acusticii.
Cand tatarii au descoperit biserica, plini de manie, au transformat-o in grajd de vite. Aceeasi soarta va avea biserica si in vremea comunistilor, ba inca a juns si grajd de porci si hambar de cartofi. Cand tatarii si-au bagat caii in biserica, acestia au murit cu totii. De furie, ei au sctricat pictura, scotand ochii tuturor sfintilor zugraviti in interior.
La locul potrivit, tabloul votiv ni-i infatiseaza pe domnii moldoveni, purtand in mana smerita bisericuta: Nicolae si Constantin Mavrocordat, Grigore Alexandru Ghica, Grigore Callimachi, Mitropolitul Daniil al Brailei, avand jurisdictia si asupra Tighinei, Cetatii Albe si Chiliei, supusa canonic Constantinopolului.
Picturile murale din interior reprezinta ultima etapa in dezvoltarea frescei medievale in Moldova. Frescele sunt semnate de trei zugravi de la Hurez: "Stanciul, Radu si Voicul, la anul 1763". Pictura este lucrata pe mai multe registre: registrul cel de jos este decorat cu ornamente, registrul de la mijloc infatiseaza sfinti in piciore, iar registrul de sus infatiseaza medalioanele cu sfinti. Registrele sunt despartite prin fasii ornamentate cu motive caracteristice artei bizantine.
Autoritatile au refuzat orice ajuor romanesc in privinta restaurarii bisericutei din Causeni, in pofida faptului ca era vorba de sume semnificative. Restaurarea bisericii din Causeni a mers foarte greu, din pricina lipsei de fonduri. Pana in anul 2002, bisericuta abia daca si-a capatat un acoperis nou si un gard reparat.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.